Răul de la rădăcină.

             Fără îndoilă că rămânem perseverenți în mizeria denumită corupție. Toată presa scrisă și vorbită este terifiată și transmite același sentiment în toate cele patru puncte cardinale ale țării după crimele unui psihopat din Caracal. Continuă lectura

Reclame

Banii sau viața?

            În istoria recentă a faptelor de „arme” ale justiției românești există niște contradicții care nu au cum să fie explicate de către un om cu un minimum de logică. În fapt, un comicar penibil, mare sculă printr-o televiziune minisculă, omoară trei oameni cu mașina și este achitat. Adică, nu-l ascunde nimeni nici măcar pentru o zi fiindcă a luat viața a trei ființe nevinovate. Și continuă să se îngrașe, deoarece justiția l-a lăsat liber…

            Un altul, delapidează 200 de mii de la bugetul statului și după ce statul recuperează suma, îl condamnă la patru ani de detenție. Ambele fapte sunt de condamnat, la urma-urmei. Totuși, întrebare: ce este mai important pentru justiția românească contemporană, banii sau viața?

            Sunt absolut convins că voi primi un răspuns sec: funcția dintr-un partid politic…

Alcolisme.

             Zilele trecute l-am auzit pe celebrul prof. dr. Oproiu, la un post comercial de televiziune, spunând că metabolizarea alcoolului se face în mod diferit, în funcție de sex. Adică, ficatul normal al bărbatului – asta vrea să însemne fără alte suferințe- metabolizează 12 mg alcool pur pe zi, iar al unei femei, numai 8 mg alcool pur.

            Problema este că, prin anii ’80, același profesor spunea discipolilor într-ale medicinii, că ficatul nu metabolizează alcoolul. Întrebare: a evoluat ficatul în cele patru decenii care au trecut sau alcoolul nu mai are formula CH3CH2OH? Cei mai mulți, care le au binișor cu paharul îmi vor spune verde în față: a evoluat medicina! Oare așa să fie!!?

Realizări.

             În nenumărate cazuri se poate auzi cum părinții se laudă cu realizările făcute în contul odraslelor proprii. Unii sunt în pragul nevrozei obsesesivo-fobice și cercetează asiduu, zilnic, pentru descoperirea unor căi ieftine și eficiente care să le sporească Continuă lectura

De ce nu și academia?!

               Cică peste Academia Română a picat auditul Curții de conturi. În fond nimic neobișnuit, deoarece oricare instituție a statului trebuie să fie vizitată de către „supervaizării” curții. Necazul cel mare este că, elita științifică, artistică, literară etc., etc. a țării nu a găsit un economist pe măsura dimensiunii fabuloase ce se află în spatele acestei instituții de prestigiu. Rezultatul? Datorii de aproape 600 de mii lei, paralele cu Continuă lectura

Membru responsabil al societății.

          L-am auzit pe ilustrul nostru președinte, în seara aceasta, rostind următoarele: „vă urez să continuați să luptați pentru ca fiecare copil din România să aibă o șansă la un viitor mai bun, fiindcă, în definitiv, pentru asta trăiește dascălul, să educe elevul, tânărul, studentul, în așa fel încât el să aibă succes în viață – în viața de tânăr și, pe urmă, în toată viața de membru responsabil al societății.”

            El a fost și rămâne dascăl, și a ajuns, mulțumită virajului politic, și președinte al acestei țări. Luând în seamă ambele ipostaze, i se poate pune întrebarea fundamentală: „Ce ați făcut mai întâi dvs. pentru copiii acestei țări ca să aibă succes în viață și să devină membrii responsabili ai societății?”  Fiindcă noi, de la talpa țării, am văzut de curând că nici n-ați avut bunăvoința (ori s-a terminat cerneala din stilou…?) să aprobați un buget. Gest după care, copiii despre care vorbiți transpirând, ar fi beneficiat de o mărire amărâtă a alocației. Paralel cu asta, nu ar trebui să abuzați de sfaturi în direcția învățământului, deoarece viața vă contrazice. Dacă, „în definitiv, pentru asta trăiește dascălul”… „să educe elevul, tânărul, studentul”, de ce nu trăiți pentru asta??? Ați schimbat cursul/parcursul și rezultatele în sfera politică sunt lamentabile. Ori cariera didactică nu s-a încadrat nici ea în sloganul electoral, pe care foarte posibil nici nu-l mai știți – lucrul bine făcut?

            Era foarte bine dacă poporul acesta vedea din partea dvs., până acum, un singur lucru bine făcut. Ce ar fi să nu mai vorbim, numai pentru a aduce la extaz acoliții, despre „membru responsabil al societății”, deoarece nu prea aveți habar ce înseamnă asta?!…

Reclame idioate.

            Mă tem să mai trec pe lângă televizor atunci când nesătuii ăștia difuzează reclame.

             E foarte posibil, ca într-o zi o să-l arunc pe fereastră dacă-l mai aud pe găgăuță ăla că nu i-a găsit dezechilibratei de soacră-sa Supramax articulații. Nu putea să se ducă dracului, de la început, la „altă farmacie” și îi scutea de cheltuieli  pe furnizorii de iluzii terapeutice…

            Încă mai am noroc. Nu mi-au impozitat telecomanda.

             Revenind un pic la normal, trebuie spus că reclamele din țara asta pot lua oricând un Oscar, curat ca lacrima, la Secțiunea imbecile.

Nu le place legea!

                  Iar a luat foc justiția și pe lângă ea și strada. Cauza este o ordonanță de guvern care modifică ceva prin legile justiției. Că modifică bine sau rău nici dracu nu poate știi, însă ceea ce mi se pare că e aflăm cu certitudine este că habar nu avem ce înseamnă o justiție adevărată. Eu știu că, la Facultatea de drept, se învață că cei care exercită actul de justiție aplică și respectă legile, nu le propun, nu le votează și nu au voie să le conteste. Magistrații, precum  sistemul național de apărare, nu au drept de grevă, fie ea și japoneză și nu au dreptul să facă politică. De ce în România se poate, totuși? A văzut cineva vreun magistrat, ce servește democrația de peste ocean, că a ieșit bosumflat în stradă să conteste legea? Nouă, românilor, nu ne intră deloc în cap cum că legea, așa cum e dată ea, prost ori bine, că ne place sau nu, este lege. Nu există magistrat care să nu se laude prin toate sălile de judecată cu veșnicul „nimeni nu e mai presus de lege”.  Parcă, de ceva vreme, ni se pare că ei sunt mai presus?!? Inclusiv la salarii și pensii sunt mai presus, fiindcă mai ales acolo și-au făcut legi speciale. Și cu toate astea, nu le place legea fiindcă, hop așa, nu e pe placul lor! Oare? Numai asta să fie?

Momente dificile

             Nu știu exact câte lucruri mi-au displăcut până acum, dar este cert că nunțile sunt printre ele. Experiența mea „vastă” la acest capitol se rezumă (aproape) la degetele unei mâini. Iar din această măreață cifră, una dintre participări a fost la nunta mea, de la care, sincer, puteam să lipsesec fiindcă mare pagubă nu era… Deși nu cred că ar fi cineva curios să afle de ce nu-mi plac astfel de evenimente, am să spun totuși câteva cuvinte vis-à-vis de astfel de momente, cică unice.  În esență, e vorba de faptul că sindrofia cu pricina este o epopee alcătuită din mai multe încercări. Continuă lectura