Propunere.

              Se bat cu pumnii în piept, doresc binele alegătorilor, vor stabilitate politică și prosperitate economică. Tocmai asta nu fac! De ce? N-au timp pentru că se încaieră precum chiorii prin „sfere de putere”, care arată acestui popor ce multă sete de putere există astăzi în politica de pe râul Dâmbovița. E vorba, se-nțelge, de partidul care a câștigat alegerile numit PSD. Propun să-și schimbe numele din formula cunoscută de către oameni (PSD) în Partida doamnelor servile (PDS). Se potrivește partida (grupare), deoarece a partid nu prea mai seamănă. Un partid cu așa pretenții nu se conduce din și pentru ovare… Cu atât mai puțin un guvern. Oare ce ar spune Armand Călinescu de Vasilica actuală și despre zeflemistul de Alexandria???

            Auzi frate, cică-i anul centenar al Marii Uniri. Asta da prețuire a politicienilor noștri de carton pentru cei căzuți și mutilați în urmă cu o sută de ani pe frontul din Moldova.

Anunțuri

Simplă potriveală?

              „Numai în zilele noastre individualităţi fără talent, fără caracter, fără muncă ajung miniştri şi oameni mari…

            Cînd toate acestea se-ntîmplă, cînd un popor întreg asistă  la priveliştea de-a vedea risipindu-se banul public între feneanţi, cumularzi, reputaţii uzurpate, caraghioşi, plagiatori şi abecedare aristocratizate, de ce să nu pretindă şi ţăranul ca un stat care hrăneşte pe nulităţi cu cîte zeci de mii de franci pe an şi pe C.A. Rosetti cu cîteva mii de galbeni să-l hrănească şi pe el, dîndu-i moşiile statului fără bani?”.

                                    Mihai Eminescu  –   Timpul, 16 Mai 1882.

 

            Pare că nu s-a schimbat mare lucru pe pământurile românești. Și asta după 136 de ani…   „Cum nu vii tu, Ţepeş doamne…”

Maxima săptămânii (79).

                 „Experiența este cel mai prost învățător. Ea ne dă întâi examenul și numai după aceea lecțiile.”

                                                                               Autor necunoscut.

Încredere.

              Dacă și cele două mere, care zac pe lângă mine dinainte de Crăciun, au făcut riduri ce așteptări să mai am de la cel pe care-l văd în oglindă… Unul cu buletinul mai vechi decât al meu zicea în înțelepciunea lui că râsul e vinovat de șanțurile faciale. Nu știu cum dracu se face că ăia mai serioși, introvertiți și taciturni au uneori adevărate tranșee!

            Nu știi dom’le în cine să mai ai încredere. Acu’ la început de an nu mai cred nici în înțelepți, nici în… mere.

2-ian_7

Maxima săptămânii (79).

                „Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor din cauză că oamenii deveniţi „popor” încetează a mai fi oameni”.

                                                                                 Pitagora

1-ian_6

Sursa foto: pixabay.com

Cine ne conduce de fapt?

             O jurnalistă ajunge primar al capitalei. Și ce dacă? Mai nimic… Așa par lucrurile. Însă doamna în cauză de când este în funcția amintită se comportă ca în zisa aceea bătrânescă „dă-i un deget țiganului și o să pierzi toată mâna” și atunci când nu-i mai place ei mirosul primului-ministru spune vreo două fraze unde trebuie și treaba merge ca unsă. A deranjat-o after shave-ul lui Grindeanu și cum a glăsuit păpușa ceva, imediat s-a aranjat. Acum s-a plictisit de înălțimea klingonianului  aflat în funcție și a început să aprindă fitilele.

            Tot aud pe unii că suntem o țară de proști. Cică ăsta ar fi un motiv pentru care mulți o șterg din țară. Nu înclin să le dau dreptate, dar mă felicit că n-am votat-o pe ziarista avidă de putere și bani. Daaa, păi eram sigur că n-o să aibă timp să vadă groapa plină cu apă de pe aleea din fața blocului, în care dau toți nătărăii cu mașinile și le „spală” pe ale noastre de zici că tocmai ne-am întors cu ele de la off road… Cum? E treaba celui de la sector?  Aha! Fireșteee, dânsa face și desface guverne… Totuși, ce ziceu unii?

Mopul peste pantofi.

              Ca mulți alți români, intru relativ des după cumpărături curente la Mega Image. Magazinul cu pricina și-a făcut un obicei foarte interesant. De câte ori mă duc după cumpărături, găsesc toți angajații cu mărfuri pe culoarele de trecere, culoare blocate cu lăzi, lădițe, cărucioare, ambalaje… Ce poți să zici? Cum e turcul, și pistolul. Adică, cum îl duce mintea pe șeful de magazin, așa-i și magazinul. De la o vreme nici nu-i mai bag în Continuă lectura

Artificial.

             Se termină curând anul și tot curând trebuie să intrăm în rândul lumii. Adică, să sărbătorim ce ne impune datina. Așa că mi-am luat și eu bradul. Din cui. Artificial firește. De ce firește? Păi mă tot urmărește gândul că, până acum, oricum au tăiat austriecii o groază… Ce rost ar avea să mai stric și eu încă unu’… Continuă lectura