A trecut fără să fi venit.

        Numai vară nu s-a numit cea care s-a încheiat. Cerul a fost, mai mereu, așa.

51-sept_10

Cu toată ploaia căzută, pământul suferă…         52-sept_10

Ceva vreme în urmă erau frumoși și demni. Dar nici bătrânețea nu-și pierde demnitatea întotdeauna.          53-sept_10

Via s-a chinuit să dea ceva din rodul promis. Realizare fără medalii și diplome.          54-sept_10

Culori de toamnă. Se mai îngrijește de ele verdele. Așa numai să treacă examenul de sezon…55-sept_10

… și pentru asta aduce în fața ochiului chiar și spinii.     56-sept_10

Stupii părăsți au pierdut orice urmă de viață, de multă vreme…      57-sept_10

…iar ceva mai jos, o gheată veche le ține de urât.         58-sept_10

Nici merele nu ne spun nimic anul acesta. Vreme capricoasă, recoltă neînsemnată.          59-sept_10

Până și dovlecii au căpiat. Altfel, e greu de explicat de ce s-au cocoțat în vârfuri de gard…          60-sept_10

Doar motanul pare să fie mulțumit. În lumina apusului, profită și trage un pui de somn pe cimentul călduț.           61-sept_10

Și uite așa a trecut vara… Mie mi se pare că nici n-a venit.

Reclame

Detașare.

                Un prieten care îți cere mai mult decât vrei să-i oferi și, mai ales, mai mult decât poți se aruncă în categoria celor lipsiți de bună-cuviință. Iar această lipsă ne este imputabilă fiecăruia dintre noi, deoarece n-am sesizat-o atunci când ni l-am făcut prieten. Prin urmare, nu trebuie să ne lamentăm. Cel mult ne detașăm. Peste toate, dacă îți mai și spune ostentativ că nu arăți bine, atunci când tu (poate) trăiești din mila străinilor,  probabil că „merită” ceva mai mult decât o detașare…

 

Rezultat.

            Știre: „Simona Halep este primul cap de serie nr.1 eliminat în primul tur, din istoria U.S. Open.

            Motivul?  Kaia Kanepi, 33 ani, locul 44 în clasamentul WTA!

            Rezultatul: încă o dovadă că de ceva vreme locul întâi în tenisul mondial este ocupat de către o impostoare ajunsă acolo întâmplător și, mai ales, datorită hiatusului de valori din tenisul feminin mondial.

            Perspective? Românii orgolioși se vor lăda în continuare cu ea pentru că nu au alt motiv să se umfle în pene… Ce, e de colea să fii „prima în lume”…

Un ceas.

        50-aug_23Se zice precum că ceasurile elvețiene dețin supremația în rândul instrumentelor de măsurare a timpului. Nu contest asta. Doar că în urmă cu exact patru decenii, de ziua mea, am îndrăznit să cumpăr unul japonez. Cel de alături. De atunci, m-a însoțit zilnic și am trecut împreună prin tot ceea ce se numește viață, cu problemele și bunele ei, ca doi prieteni…

      Paradoxul face că prinde suflet numai dacă eu îl agăț la mănă, iar el, obiect credincios prin configurația lui japoneză de excepție, îmi arată trecerea implacabilă a timpului… Implicit a mea prin această lume, fiindcă îmi amintește cu prisosință de multe ore și minute în care s-au petrecut vrute și nevrute…

Maxima săptămânii (98).

                 „Poți minți pe oricine din lumea întreaga, însă nu te poți păcăli pe tine însuti. Viețile ni se îmbunătățesc numai atunci când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înșine.”

Cugetare japoneză.

Întrebări fără răspuns (2).

               La orice vârstă a omului, frecvent, limbajul trupului spune lucruri frumoase. Dezamăgirea vine de la altceva. De ce limbajul, ca expresie a activității nervoase superioare, schimbă (de foarte multe ori) percepția vizuală în mod dramatic?

            În viață, una din virtuțile importante ale bărbatului este să rămână până la ultima zi lângă același suflet pereche. Întrebarea este cine a schimbat preceptul? Bărbatul sau femeia?

            Pe măsură ce îmbătrânim suntem tot mai bogați în dureri. Durerea durerilor este că tinerii nu fac nimic cu haosul din viața lor și sunt deja viitorii „bogați”. Omenirii, și îndeosebi tineretului, chiar îi lipsește înțelepciunea ori nu mai știe cum să reziste tentațiilor?

            Toată lumea se înțelege de minune cu rudele aferente. Până apare o moștenire. Firesc ar fi ca de aici să nu se nască nicio întrebare, vor spune mucaliții. Și totuși, ce ne împinge? Lăcomia, frica de sărăcie, avariția ori pur și simplu n-avem alt motiv de harță?

            Am văzut cereri/oferte pe net de meseriași non-alcoolici. Aș vrea să știu unde naiba se încadrează cei care atunci când vin să repare o țeavă spartă taie alta integră? Ori genul ăsta e alcoolic autentic?

            Cu trecerea timpului, punem tot mai multe lacăte pe amintiri. Nu se cunoaște încă, de ce majoritatea dintre noi pierdem iute cheile lor. Chiar nu ținem seamă că sunt încuiate momente din viață în care ne-a fost greu și am primit ajutor din partea cuiva?

            Cu certitudine iubirea creează omului un mare disconfort. Altfel, e dificil de explicat de ce se stinge atât de repede și se metamorfozează într-o „bere cu băieții”…

            Pentru faptele noastre nu obișnuim să dăm socoteală prea des. Ceea ce intrigă este faptul că, mai mereu, cerem altora! Să fie oare o dereglare a genomului sau o simplă lipsă de respect?

Întrebări fără răspuns.

               Nu cumva ne-am înrăit din cauza faptului că nu mai știm să avem opinii personale și suntem sclavii „specialiștilor în păreri”. Culmea este că toți spun că lumea este rea și nici unul nu se uită în ograda lui…

            De ce în  urmă cu o jumătate de secol nimeni n-a fost interesat de sănătatea emoțională a copiiilor și astăzi știința creșterii copilului nu vorbește decât despre asta? Nu ar fi mai bine să întrebăm  mai întâi câte ceva despre sănătatea emoțională a părinților?

            Plăcerea de a trimite prietenilor poze și filmulețe pe net, indiferent de căile oferite, ar trebui să semnifice stima nemărginită ce le-o purtăm acestora ori este o metodă superbă pentru ocuparea intelectului nou, limitarea și abaterea lui de la adevăratul curs al lumii?

            Ne ducem la meci prieteni și ne întoarcem dușmani. De vină este sportul, băutura sau prietenul? Ori nu este nimeni?…

            Zilnic ne plângem că nu avem timp. Nu ne întrebăm niciodată însă de ce nu ne facem timp ca să avem timp…

            Toată lumea se laudă că face politică. Interesant este că numărul votanților scade continuu. Probabil că, mai nou, a face politică înseamnă să mergi la miting în Victoriei.

            Lumea cere mâncare ecologică și o caută. A trecut cineva pe la răsadurile ecologice să verifice câte substanțe chimice zac în ele sau acceptăm deliberat să ne aliniem la „politica de prețuri” adoptată de speculanții agricoli?

            To be continued.