Bilet de pensionar.

            Patima pescuitului am avut-o demult când pe valea râului copilăriei mele, Cerna, prindeam pește cu mâna la „răgălie” ori la „răzor”. Prietenii mei din vremea aceea știu despre ce e vorba. Dar fiindcă veni vorba de prieteni, unul dintre ei, la care pescuitul a devenit pasiune vădită, mă roagă să merg cu el la o importantă expoziție de pescuit și vânătoare – el venind din provincie, pornit să ia ceva „scule”, mai tari decât cele din debaraua de acasă. V-aș spune și numele expoziției, dar nu merită să-i fac reclamă și veți vedea de ce.

            La expoziția asta de pescuit și vânătoare, deși era o vreme de nu aruncai nici pisica pe geam afară, era lume ca la urs. Așa că ne așezăm la o coadă lungă, umezită de burniță și de ceață, să luăm bilete de intrare. Regula impusă de organizator pentru prețul biletului era de 30 lei pentru toți pescarii și vânătorii cu drepturi depline, iar pentru copii și pensionari de 15 lei. Probabil și-au zis organizatorii că cele două categorii oricum au același nivel de dezvoltare intelectuală (a se citi involuție) și, în consecință, trebuie să le facă reducere. Într-un final am reușit să ajungem la standurile cu pricina, unde principala ocupație a vizitatorilor era datul din coate și alergatul după momeli, plute, mulinete și bețe…

            În fine, prietenul meu și-a cumpărat prăjina de patru metri de care avea nevoie, dar la un moment dat văd că se îndreaptă spre un stand unde datul din coate devenise ceva mai intens. Îmi zice stai mă la coadă să iei o șapcă! Ce șapcă dom-le, asta ne mai lipsea? Uitându-mă mai bine la ce se petrecea acolo, ce să vezi! Niște „animatoare” cu part-time împărțeau niște pliante promoționale, o șapcă cu o siglă a pătimașilor din expoziție, ceva ce vezi și pe la posturile TV dedicate subiectului și fructe. Paremi-se câte un măr. Nu apuc să mă încadrez bine în coada respectivă, că prietenul se întoarce la mine și-mi zice: „Hai măi că nu dau decât la cei cu bilet întreg! Noi ăștia cu reducere n-avem dreptul.”

            Am stat și m-am gândit că de șapca cu pricina oricum nu aveam nevoie, fiindcă har Domnului s-au stâns destule prin casă. Dar chestiile de genul acestea au întotdeauna valoare de simbol, adică îți aduc aminte faptul că ai fost cu un prieten vechi la un eveniment, o întâlnire când ai vorbit vrute și nevrute, despre pinioane conice și drepte, pata cladă a pinionului etc., etc. Ori gestul organizatorilor mi s-a părut o discriminare fățișă față de vizitatori, lucru peste care toți cei refuzați pe motiv că au bilet cu preț redus treceau destul repede. Adică era un fel de „așa vă trebuie, n-ați dat 30 de lei pe bilet, nu vă dăm șapcă!”

            Că te simți frustrat în astfel de situații penibile pe care afaceriștii din ziua de azi nu le realizează e lucru cert, dar întrebarea care se pune este alta. Cu bieții copii ce ați avut, fiindcă am zărit la vreo câțiva metri un adolescent întristat instantaneu deoarce n-a vrut să-i dea și lui „donșoara” un cadou?

Anunțuri

4 gânduri despre „Bilet de pensionar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s