Epidemia facebook și politica la români.

             Eu unul folosesc calculatorul de vreo 28 de ani. Deci am trecut prin tot ce se poate închipui în materia asta – nașterea „net-ului” și a intranetului, lucru cu toate tipurile de computere (ba mai înainte de PC-uri și cu „bunicii” lor, de exemplu Coral), softuri de toate tipurile, am luat găleți de spamuri și viruși, ba la un moment dat m-am apucat și de programare. Dar nu mi-am imaginat prin 2004, când unul numit Zuckerberg, pare-mi-se de prin California, care a făcut o rețea studențească locală, cică „pentru a oferi posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar și persoane necunoscute”, că va genera rețeaua care astăzi a „îmbolnăvit” un miliard și jumătate de oameni. Adică facebook. N-am cont pe el și nici nu mă tentează. Desigur că nu asta are vreo relevanță.

            S-au întrebat însă vreodată utilizatorii acestui site-retea de socializare epidemic cum vor reacționa în ziua în care vor găsi facebook-ul mort? Ce se vor face când postările (de toate genurile) nu vor mai primi like-uri, nici răspunsurile așteptate cu sufletul la gură și vor „pierde” brusc prietenii? Dacă acum unii fac decompensări nevrotic-anxioase numai pentru că nu primesc suficiente like-uri ori le pierd după ce fac gafe monumentale, în ziua fatidică a dispariției facebook-ului nu este exclus ca mulți să se sinucidă… Poate se va prăbuși și economia mondială, că tot pun acum umărul unii bancheri să le iasă pasiențele în direcția asta…

           Oricine va sta oleacă pe gânduri, fără să i se urce sângele la extremitatea cefalică, va constata că teoria are multe șanse să fie reală. Nu este o prezicere, fiindcă nu mă pricep la așa ceva. Dar știu că situația în sine este și albastră, și serioasă. Mai ales pentru faimoșii politicieni ai noștri.

            Cum să nu fie serioasă dacă președintele statului are popularitatea măsurată cu contorul de like-uri și dacă a pățit vreo belea mare în ultima vreme, apoi asta se numește pierderea a peste 17.000 de like-uri… Ptiu! Păi asta da problemă de stat! Avem aici dovada unei preocupări serioase a unui președinte al României secolului XXI. I-auziți declarație: „dacă fanii mei mă critică, încerc să mă schimb”. Atunci trebuie să înțelegem, în mod logic nu, că atunci când președintele este criticat de adversarii săi, nu face nimic pentru a se schimba!!? Sincer, cred că omul trebuie să-i creadă mai întâi de toate pe adversari și de aici să înceapă „ajustările”, deoarece slavă Domnului are ceva de lucru…

            Mai înainte de orice, cred că subiectele politice, indiferent de natură și subiect, inclusiv polemica aferentă luptei pentru putere și preamărire, ce trebuie făcut sau nu pentru țara asta, ce avem sau nu de gând să întreprindem pentru a le merge mai bine românilor, nu-și au locul pe o rețea de socializare. Se ignoră cu bună știință purtătorul de cuvânt (care este retribuit din fonduri publice) radioul și televiziunea naționale, la care cotizăm toți (!) și se postează pe facebook decizii, păreri, tot felul de analize, critici, scuze și acuze, insulte etc., etc. De ce se promite pe acest facebook poporului marea cu sarea, adică publicarea a tot felul de intenții și proiecte, care rămân în stadiul de proiect și după ce li se termină mandatele? Se vede de la două poște cum se face campanie electorală mascată ori se încearcă cu disperare menținerea popularității (de altfel falsă cât cuprinde), cu care le place să se laude și cu care iau ochii la tot felul de „likeiști de serviciu”… Ce socializare este atacul la adversarii politici, la mediul de afaceri ori la cei pe care nu-i digeră bine politicienii noștri de la micul dejun până la cină? Înțeleg că nu se mai cunoaște valoarea termenilor folosiți. Dorința fiecăruia să comunicăm mai mult, din ce în mai mult cu restul lumii este reală, dar, de fapt de cele mai multe ori furnizăm oamenilor informații pe care nu vor să le audă sau să le vadă… și mai ales pe traseul cel mai nepotrivit: pe facebook.

            De asemenea, mai cred că rețeaua asta are și părțile ei bune și utile, însă oricât voi încerca să găsesc justificări pentru „îmbolnăvirea” în mod epidemic a internauților – îmbolnăvire pentru care actualmente nu există tratament – ajung în mod obsesiv la ceea ce spunea unul dintre titanii scrisului românesc, adică Marin Preda: „Viața unui om e un nesfârșit șir de erori.

            P.S. Apropo de like. Întrebați pe greci ce reprezintă la ei semnul like al lui Zuckerberg! Succes la dat like-uri…

Anunțuri

2 gânduri despre „Epidemia facebook și politica la români.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s