Puncte cardinale.

             Casa bunicii, ultimul cătun din sat, se găsea în vârful unei coline domoale în pantă, pantă ce descreștea binișor de la jumătatea casei, spre apus. Tot în partea de apus avea un cerdac, în formă de semicerc, împrejmuit cu feronerie, iar dedesubtul lui era o pivniță a cărei ușă dădea spre livadă. Vișinii, cireșii negri și câțiva pruni n-aveau altă treabă primăvara decât să-ți aștearnă, la picioare, un covor de flori… Din cerdac se vedeau cu ușurință gospodăriile oamenilor, de pe dealurile dinspre apus și miazăzi, iar copilul care admira priveliștea, cu mulți ani în urmă, părea împăratul florilor de pomi. Aerul cu parfum de flori și cetină de brad, greu de egalat, nu avea cum să fie mai curat în alt loc.

            După un timp el se întoarse în odaia cea bună – folosită atunci când ograda era călcată de oaspeți – și cum bunica nu-i făcuse vreo recomandare cu titlu de interdicție, cercetă încăperea ce avea deasupra ușii din stânga, dinspre răsărit, o icoană cu ștergar brodat și busuioc uscat. Puștiul se uita când și când la obiectul mural, să vadă dacă nu cumva Cel de sus „se încrunta” la el pentru vreo (posibilă) năzbâtie pe care o făcea pe-acolo… Inspectarea obiectelor și a mobilelor se termină destul de repede fiindcă nu erau în număr mare. Așa că urmau sertarele. Într-unul din ele, printre andrele și ghemuri, capete de lumânări, monede, cutii de chibrituri și alte mărunțișuri, găsi o carte. Aflându-se aproape de jumătatea gimnaziului, cititul revistelor și cărților funcționa șnur. Numai că asta nu era o carte de povești. Răsfoind cartea, așa mai mult într-o doară, rândurile și desenele au început să-i spună despre celulă, țesuturi și organe, cum se numesc oasele scheletului uman, denumirile mușchilor și rolul lor. Întorcând și alte pagini, ajunse la măduva spinării și creier, apoi organele interne cu toate funcțiile importante. Citea paragrafe întregi, privea schițele și desenele cărții, însă sentimentele care-l încercau erau contradictorii. Unul era de curiozitate aparte – fiindcă i se păreau foarte interesante informațiile, absolut noi, legate de alcătuirea și „funcționarea” omului. Celălalt semăna cu un fel de temere din care rezultau multe întrebări de genul: „oare ce se întâmplă dacă se rupe aici?” sau „ce face omul dacă plămânii nu mai respiră ori i se oprește inima?”

            Gândurile îi veneau în valuri în timp ce răsfoia paginile din care răsăreau întrebări și de câteva ori se înfurie pentru că nu putea să-și explice noțiunile scrise acolo. Motiv pentru care renunță la „studierea” fiecărei pagini și porni să sară câte trei-patru. Minutele se scurgeau încet, complexitatea noțiunilor i se părea greu de pătruns, iar numărul întrebărilor creștea vertiginos pe măsură ce se apropia de ultimele file ale cărții. Se părea că nu-i mai rămăsese decât o concluzie scurtă și concisă: „asta este o carte pentru DOCTORI”. A clasat iute și nelămuririle provocate de cuvintele pe care nu le mai întâlnise niciodată. „Uite, zicea ușor intrigat, de ce atâtea fețe, fața anterioară, posterioară, laterală și medială? Cine știe, e ceva de genul răsărit, apus, miazăzi și miazănopate”, își răspunde încurcat și nesigur.

            Gata cu cititul! Așeză cartea în sertar, de unde o luase, aruncând o privire scurtă către icoana de pe perete – să vadă dacă n-a greșit cumva locul. După ce mai „controlă” câteva mărunțișuri de pe-acolo, închise ușurel sertarul, mai aruncă o privire spre cerdac și dădu să iasă din odaie. Numai că înainte să treacă pragul se mai uită încă odată la icoana cu ștergar și, fără să știe de ce, zise în gândul lui: „Doamne, cât o fi de greu să aflu răspunsurile la întrebările astea?”

            Au trecut câțiva ani buni de eforturi, vreo zece, și puștiul a aflat toate semnificațiile anatomice ale termenilor anterior, posterior, lateral și medial. A reușit și a învățat mult mai mult, că există complicate și numeroase raporturi și fețe… antero- și postero-laterală ori antero- și postero-medială, cranială și caudală, ventrală și dorsală etc, etc. Adică, un fel Nord-Est, Sud-Est, Nord-Nord-Est

            După ce a săvârșit ce avea de săvârșit, a găsit răspunsurile la curiozitățile și întrebările din copilărie, dar cum era și firesc au apărut alte întrebări, enorm de multe, pe care nu le intuia înainte să… treacă pragul. Și, sincer vorbind, nici nu avea cum să le intuiască, fiindcă atunci citise dintr-o carte de Anatomia și fiziologia omului pentru clasa a XI-a, ediția 1964.

            Un singur lucru i s-a părut însă foarte curios. Treptat, de atunci, drumul lui a fost spre răsărit.

Anunțuri

Un gând despre „Puncte cardinale.

  1. Pingback: Bunica Ana. | asimetrii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s