135 de ani.

            Dacă bunicul meu pe line paternă ar fi trăit, la mijlocul acestei luni ar fi împlint 120 de ani. Și dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, sunt sigur că ar fi rezistat cu greu să nu scrie oamenilor un articol cu ocazia celei de-a 135-a aniversări a Proclamării Regatului României – știut fiind faptul că în 1881 statul român a devenit Principatul României.

            Acum el se preumblă prin Ceruri, însă în viața lui a scris câte ceva despre monarhia românească. Voi reda mai jos unul din înscrisurile referitoare la „recunoștința și respectul” ce trebuie aduse în mod special regelui Ferdinand și reginei Maria. Este regele pe care l-a avut șef al armatei române în momente de cumpănă ale nației, mai exact, atunci când tânăr locotenent a părăsit băncile Școlii normale „Vasile Velovan” din Craiova și a plecat să apere țara la Mărășești…

            „Regele Ferdinand, născut german, dintr-o familie numită Hohenzollern, rudă apropiată a familiei imperiale germane, ofițer în  armata prusacă și trăit în Germania până la vârsta de 20 de ani, când a devenit prinț moștenitor al tronului României. Nu exagerăm dacă arătăm că, în timpul trăit ca prinț moștenitor, nu i s-au prea cunoscut sentimentele. Însă, devenit rege, nu mai era cazul de nedecidere. Ajungându-se la perioada de timp când România, pentru ultima oară trebuia să decidă, regele Ferdinand  se găsea în fața unei situații de încercare pentru el. Povățuit însă, ajutat și  îndrumat și de oameni politici ca Tache Ionescu, Nicu Filipescu, Delavrancea, dar mai ales de regina Maria, regele Ferdinand a încetat de a mai fi german și s-a hotărât și a devenit bun român cu inima și sufletul.

            Regele Ferdinand a iubit România, devenită patria lui nouă, singura sa patrie. Ea era patria lui și el a făcut totul pentru ea, lucruri care se dovedesc mai ales  în timpul primului război. A intrat în război alături de Franța și Anglia cu scopul de a vedea îndeplinit visul secular al românilor: România Mare. A îndurat și împărțit cu poporul mizeriile și lipsurile retragerii în Moldova, unde alături de alte nevoi și suferințe, a mai avut de luptat  cu toate capriciile și extravaganțele rușilor, ca să nu zicem cu toate tâlhăriile și hoțiile acestora. A suportat cu resemnare, însă hotărât și dârz, stăpân pe el și pe soarta poporului, nedreptățile și amarul produse de pacea „rușinoasă” de la București, a suferit amenințările și toate mașinațiile întreprinse ca această pace să fie ratificată, ceea ce însă nu s-a obținut. Iată, în rezumat, pentru ce regele Ferdinand, un rege ce merită numele de cel loial și de bun român.

………………………………………………………………………………………………………………………………..

            A fost greu, tare greu războiul. Au muncit, au suferit, s-au jertfit și țară, și popor și rege, dar s-a făcut România Mare. Numele regelui Ferdinand rămâne strâns legat de făurirea idealului național al românilor. A vorbi de rege și nu a recunoaște meritul cuvenit cel are pentru o Românie Mare sau a vorbi de România Mare și a nu arăta munca și sacrificiile regele Ferdinand, constituie un anacronism. De aceea, dovada dată de popor și de această Românie Mare de a și-l fi încoronat ca rege al tuturor românilor, în vechea cetate a românismului și a lui Mihai Viteazul, constituie  un act de mare preț, sincer și de adâncă recunoștință (firește o încoronare simbolică, în anul 1922). Cetatea Alba-Iulia, (…) la această dată porțile ei se deschid larg, se intonează un imn nou, poporul și națiunea intră înlăuntrul ei pentru a-și arăta recunoștința cuvenită regelui lor”.

Anunțuri

4 gânduri despre „135 de ani.

  1. Recomand, cu multă căldură, monarhiştilor uitaţi de coasa morţii şi altora, în devenire monarhişti, să citească scrierile unor mari cărturari români, contemporani cu gaşca hohenzzollernilor şi a acoliţilor acestui clan străin. Trebuie amintiţi, cel puţin o parte, din marii intelectuali români care au publicat, în media vremii aceleia, despre afacerile murdare ale clanului mafiot nemţesc. Printre aceşti intelectuali iluştri, care au luat atitudine publică, s-au aflat : Bălcescu, Budai-Deleanu, Heliade-Rădulescu, Radu Rosetti, Bolliac, Bărnuţiu, Haşdeu, Beldiman, Bacalbaşa, Vlahuţă, C.Mille, Gherea, D.Anghel, GH.Bujor, V.Voiculescu, Ilie Moscovici (bunicul actualului minstru francez Pierre Moscovici ), Perpessicius, N.D.Cocea ( a câştigat un proces contra hohenzzolernilor !), sau pot citi chiar memoriile unor politiceni ai acelor vremi (Marghiloman, Argetoianu), foştii patroni ai spionajului lui ferdinand, carol şi mihai hohenzzollern.
    Cât s-a furat după 1989, de către zeci de mii de „patroni” şi politicieni, reprezintă o parte infimă din cât au furat mafia regalistă din 1866 şi până în 1947.
    Vă sugerez să citiţi documentele vremii şi presa din timpul marilor procese legate de construcţia de drumuri, poduri şi căi ferate, de afacerile cu petrol şi cu armament ( „afacerea Skoda” a fost printre ultimele, dar ne-a lăsat fără artilerie şi fără tancuri în faţa invaziei hunilor şi a ruşilor sau bulgarilor – dacă Armata României era dotată cu ele, ruşii nu ar fi dat ultimatum României, iar hunii nu ar fi îndrăznit să ceară „arbitrajul” de la Viena…).
    Să nu uităm faptul că carol hohenzzollern (cacofonia este premeditată) are pe conştiinţă moartea a 6.000 de soldaţi români la Smârdan şi a peste 11.000 de ţărani în ultima răscoală a iobagilor din Europa (1907, România ), precum şi 800.000 de soldaţi români neînarmaţi , bolnavi şi flămânzi, desculţi, pieriţi nemeritat în primul război mondial pentru că banii pentru înzestrarea Armatei Române au fost furaţi de camarila regală (vezi declaraţiile lui Antonescu şi ale altor ofiţeri din acea perioadă).
    Iar ferdinand are pe conştiinţă 130 de muncitori tipografi asasinaţi la 13 decembrie 1918 pentru că au făcut grevă ( pentru salarii mai mari şi lapte contra bolilor de plămâni) şi au mărşăluit pe Calea Victoriei ( astăzi, monumentul comemorativ a fost distrus, pretextându-se că muncitorii tipografi ar fi fost spioni… ruşi şi că ar fi cerut anularea Marii Uniri din 1918 !!!). Să nu uităm că carol 2 hohenzollern ( cacofonia este voită) şi maniu, sub guvernul ţărănist de 40 de zile, au ordonat împuşcarea, cu mitralierele şi carabinele, a peste 100 de muncitorilor grevişti de la atelierele „Griviţa”, în ziua de 16 februarie 1933, cadavrele muncitorilor fiind „pierdute” ulterior, exact ca în scenariul folosit, în 1989, la Timişoara; iar ceilalţi lideri ai greviştilor cfr-rişti au fost internaţi în lagăre de concentrare-exterminare până în 1944 – chiar şi muncitorii , de rând, care nu au fost lideri ai grevei, au fost deportaţi ( „duşi din post în post”, sute de kilometri, pe jos, desculţi şi bătuţi, zi şi noapte, în februarie) şi li s-a interzis accesul în marile oraşe pe timpul restului vieţii lor.
    Din acestea cauze, neamul acesta alogen al hohenzollernilor împreună cu creaţia lor josnică, legionarii, au făcut jocul murdar al nemţilor (din toate zările şi de pe meleagurile noastre), au fost ca o ciumă pentru naţiunea română. Ei nu trebuie comemoraţi, ci condamnaţi, iar propagandiştii lor trebuie judecaţi pentru defăimărea istoriei României şi pentru afectarea interesului naţiunii române.

    Apreciază

  2. Știu că ești republican. Și mai știu că eu nu sunt monarhist. Dar la fel fde bine știu că Regele Ferdinand i-a dat pământ bunicului meu la întoarcerea lui de pe frontul din Moldova, iar republicanul Iliescu n-a vrut să-i restituie lui taică-meu acest pământ, pe care bunicul, dacă se străduiau nemții să țintească mai bine cu pușca, nu mai apuca să-l muncească! Însă tare m-aș mira dacă vei înțelege cu adevărat ceva din asta…
    P.S.1 Dacă te interesează memoriul adresat celui în cauză, ți-l pun la dispoziție.
    P.S.2 În ceea ce privește crimele făcute de politicieni, de-a lungul istoriei românilor, poți aminti, desigur dacă vrei, și pe cele făcute de republicanii noștri din ’47, până prin ’65, prin pușcăriile comuniste și Canal. Și aceia erau tot oameni, chiar dacă aveau altă ideologie și convingeri, cărora li s-a impus jocul rușilor, la fel de murdar ca al nemților la care faci referire.
    Așa că nu mă obliga să-l reproduc pe M Proust cu: „Devenim moralizatori atunci când suntem nefericiți.”

    Apreciază

  3. Fals ! Nu hopînţol a dat pământ în 1920, ci legea votată de Parlament (neamţul doar , poate, a semnat inconştient (era bolnav de cancer la plămâni, în fază terminală, iar nevasta trăia cu miniştrii şi cu îmbogăţiţii vremii). Dar şi acel puţin dat a fost azvârlit ţăranilor ca un os câinilor, din teama de a nu se răscula soldaţii români înarmaţi (covârşitor ţărani săraci), precum în Rusia. Dovada că împroprietărirea de atunci a fost un calcul politic mizer al liberalilor o reprezintă adoptarea „Legii conversiei datoriilor agricole”, din 1925, prin care cea mai mare parte din pământurile împroprietăriţilor de după primul război au fost preluate de băncile străine şi de chiaburii vremii, la preţuri de nimic (exact ca astăzi, cu proiectul de lege a „dării în plată” – ce lipsă de imaginaţie pe neo-liberali de astăzi „).
    Cât despre presupusa opoziţie a preşedintelui Iliescu la restituirea terenurilor, acea opoziţie se referea, pe de o parte, la terenurile şi la clădirile bisericilor, ale străinilor (hunii şi nemţii, mai ales) şi ale latifundiarilor autohtoni ( cei cu sute de hectaresau mii de hectare) care nu plătiseră impozitele încă din 1938 şi aceste terenuri fuseseră preluate de către Statul Român din ordinul (corect, de altfel) şi prin legea (firească) emisă de guvernul Antonescu.
    Iar, pe de altă parte, opoziţia din 1990 a preşedintelui Iliescu se referea la prostia fărâmiţării suprafeţelor agricole şi la distrugerea inventarului agricol muncit de noi, nu de străini. Dovadă că a avut şi că are dreptate este faptul că bunicile neputincioase şi urmaşii nevrednici ai acestora vând străinilor sau îmbogăţiţilor autohtoni pământul României cu 4.000 de lei hectarul, iar în U.E. se vinde hectarul cu 100.000 – 400.000 euro.
    În plus, tot ca dovadă a inepţiei ţărănisto-liberale a privatizării pământului României („in integrum”) este şi diferenţa imensă de productivitate a muncii la hectar : ce producţie obţinea învăţătorul de pe terenul cumpărat cu bucata, până în 1950, ce producţie obţinea CAP-ul în 1970 şi cât obţin astăzi nepoţii învâţătorului la hectar ??? Este vorba despre eficienţă ! De aceea pământul trebuia să rămână unit, iar valorificarea producţiei trebuia să fie proporţională cu suprafaţa din acte a fiecărui proprietar participant la cooperativă. Aşa fac de zeci sau sute de ani occidentalii europeni, şi domină piaţa agricolă. Aşa NU procedează pseudo-proprietarii români şi de aceea sunt dominaţi de occidentali şi rămân fără venituri şi fără pământ, iar noi importăm hrană de la occidentali !
    Problema este că Iliescu (şi alţi câţiva) au înţeles încă de atunci unde vor să ne aducă occidentalii, iar, din păcate, alţii nici astăzi nu văd ce li se întâmplă, sub ochii lor …În schimb, venerează străini care nu au avut niciun rol istoric real. Dar propaganda este mai puternică decât efortul de a merge la fapte şi la cartea de istorie necontrafăcută.

    Apreciază

  4. Pornim de la una și ajungem, ca întotdeauna, la alta… Dar știi ce ți-aș fi dorit? Să fi ajuns conducătorul unui alt stat, așa genul nostru, la răspântie de drumuri și interese politice și SĂ IEI DECIZIA ca armata statului respectiv să intre în război împotriva României!!!
    NU CRED CĂ AI FI FOST ÎN STARE, LA CÂTĂ VEHEMENȚĂ (altfel, inutilă) AI… Lucrurile ți se par simple, atâta vreme cât rămâi în permanență subiectiv și nu folosești decât o pagină din fila istoriei… pe cealaltă o sari!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s