Două șuturi.

                De când nu mai privesc la fotbalul românesc a trecut ceva vreme. Nici, nici! Adică nici la TV, nici la stadion. Aseară, fiindcă ne vizita o echipă titrată, mi-am zis că dacă tot nu găseam prilejul să mai beau și eu o bere, ăsta era momentul… Așa că, hop în fața ecranului. Că doar nu era să dau fuga până la Cluj pentru asta!

            Stăteam și priveam cât de entuziasmați erau microfoniștii postului național de jocul „galbenilor” noștri. Exultau de parcă îi conduceam pe iberici cu 3-0… Și când colo, scorul era alb ca zăpada!

            Că ei săreau într-un picior de bucurie, asta e problema lor. Ce nu pricep eu este de ce trebuia să ne bucurăm de „jocul foarte bun” al echipei naționale, când eficiența, adică băgatul mingii în ațe, este zero? În tot meciul ai noștri au trimis două șuturi pe spațiul porții!

             Nu cred că vom avea fotbalul care ni-l dorim, dacă după un meci, fie el și împotriva Spaniei, ne alegem doar cu „infuzie de moral”… Apăi, trebuie să vă spun că pe terenul liceului – vecin cu stadionul 1 Mai din Trivale, al lui Dobrin – când jucam fotbal (ehe, ce vremuri…) făceam „spectacol de spectacol”. Adică, asta se traduce cu <marcam goluri> adică, eram eficienți, fiindcă fotbalul se joacă de la inventarea lui pe goluri! Și, pe vremea aceea, Dobrin cu ai lui i-a dat Realului de Madrid  2-0!!! Așa că am avut de la cine să învățăm fotbal!

            Acum se vede treaba că pe măsură ce devenim din ce în ce mai profesioniști, dovedim din ce în ce mai mult amatorism. Și entuziasm ieftin…

Anunțuri

2 gânduri despre „Două șuturi.

  1. Nici mie nu-mi place fotbalul nostru, dar nici cel european (parcă Barcelona este mai altfel). Pe vremea „amatorismului ” în sportul nostru, parcă era mai frumos pe stadioane şi în sălile de sport ( pline ochi !), iar sportivii noştri erau între primii în lume ( la sport eram a XIV -a forţă în lume, la dezvoltare economică eram în primele 30 state, iar ca populaţie eram în primele 70 de state – performanţe economico-sociale atinse în 40 ani de comunism…). Acum, pe vremea capitaliştilor neo-liberali, suntem pe la coada vacii în toate domeniile (mai ales ca natalitate şi sănătate, educaţie şi economie), iar în sport veniturile sportivilor noştri de „top” sunt de zeci de ori mai mari ca înainte de 1989, deşi rezultatele lor sunt infime. Probabil ca mentalitatea patronilor de cluburi sportive de pe la noi nu a depăşit -o pe cea iniţială, a foştilor speculanţi (cu bilete, butelii şi „blugi”) care astăzi s-au văzut „investitori” strategici…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s