Chinul și nepăsarea.

           Mergea ca nimeni altul. Înaintarea o făcea greu, aruncând piciorul stâng în față, timp în care își muta greutatea corpului pe piciorul drept, prins între fiarele unei proteze. Nimeni nu-și amintea dacă pășise normal vreodată, fiindcă după ce scăpase de fașă, aceea în care erau ținuți sugarii cândva, s-a îmbolnăvit de poliomielită… Ai lui l-au dus la tot felul de terapeuți, apoi disperarea acestora, de la debutul bolii, a scăzut pe măsură ce timpul se scurgea, iar locul ei l-a luat consolarea… Nu exista terapie pentru piciorul drept paralizat. După câte li se spuseseră să facă, de-a lungul câtorva ani, au ajuns la o singură concluzie: drumuri și timp pierdut, fără niciun rezultat benefic.

            La vremea școlii, ca să nu piardă știința de carte, i-au făcut o proteză, la o clinică de specialitate. Așezată pe cântar era aproape la fel de grea cât bietul copil. Drama lui zilnică începea cu montarea ansamblului de metal, trasul hainelor și drumul până la școală. De multe ori, pleca însoțit de cineva de-al casei, însă erau multe împrejurări când se chinuia singur pe marginea șoselei, mergând anevoie și trăgând de un ghiozdan pe care l-ar fi aruncat fără remușcări, dacă n-ar fi știut că va lua o chelfăneală zdravănă acasă. La început, copiii de o seamă cu el n-au priceput ce se petrece, care este cauza pentru care pleca cu o oră înaintea lor spre școală, ori de ce nu poate alerga. Momentul șocului îl trăiau când le ridica pantalonul larg și le arăta motivul – tijele metalice care-i prindeau gheata urcau până la șold, iar de aici se fixau de trunchi cu un corset abdominal, legat cu șireturi…

            Și cum un necaz nu vine niciodată singur, în timp, greutatea lui a depășit cu mult granițele normalului, așa că e lesne de înțeles eforturile ce le făcea, în amărâta lui de viață. Nu-și amintește nimeni să fi fost vreodată bruscat, jignit sau luat în zeflemea. Dimpotrivă, toți erau solidari cu bietul om, îl sprijineau la nevoie, colegii îl încurajau sau în recreații se ofereau să-i aducă ceva de gustare, de la magazinul din apropierea școlii.

            Chinul și durerea, provocate de cel mai comun act motor, mersul, nu l-au transformat într-un om total complexat și pe măsură ce treceau anii, a realizat că handicapul de care nu avea cum să scape, nu trebuia să-l împiedice complet să se bucure de copilărie și, până la urmă atât cât reușea, de viață. Prietenii lui din acele vremuri îi făceau bucurii din cele mai năstrușnice și-l treceau pe post de portar, la o miuță cu porți de un metru ori, la fel iarna, pe gheața pârâului la un (simulacru) joc de hochei… unde crosele se confecționau din bâte de alun, iar pucul era o cutie de cremă de ghete… Despre patine să nu întrebe nimeni, fiindcă despre asta nu se cunosc multe amănunte. Doar despre suferința bieților bocanci ai „patinatorilor” știa câte ceva cizmarul. În vacanțele  lungi, de vară, se încingeau niște „de-a v-ați ascunselea” de se ducea buhul. El se ascundea cu dificultate numai în două-trei locuri, la care ajungea mai ușor și pe care ceilalți le învățaseră iute, așa că în  mod constant era primul descoperit…

            Nimeni nu realiza, atunci, că acceptarea și implicarea lui în jocurile banale ale copilăriei însemnau foarte mult, îi mai dregeau moralul prăbușit, iar prietenia celorlați îl făcea să uite câteva ore de chinul vieții lui și, probabil, de păcatul făcut de părinții lui… „Uitaseră”, până la un an și jumătate,  să-i dea și lui bucățica aceea de zahăr cu vaccin antipolimielitic. Un destin schimbat, distrus, din cauza nepăsării, lipsei de informare și, nu chiar la urmă, dintr-un monument de prostie.

            S-a stins din viață înainte de vreme… să-i fie iertate păcatele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s