Se poartă deranjul.

            E deranj mare astăzi în lume. Pe unii îi deranjează sirenele ambulanțelor de pe stradă. Pe undeva e și explicabil, fiindcă cei cu mintea mai coaptă, se gândesc că va veni ziua când e posibil să se afle într-una din ele. Alții nu suportă porumbeii pe pervazul ferestrei, fiindcă se înțelege… „produc” mizerie. De la „nesimțiții” de porumbei nu-ți rămân nici măcar ceva pene de pus la pălărie…

            Sunt oameni care nu suportă reclamele, alții să n-audă de dentist, oameni pe care îi supără până aproape de disperare ploaia, iar pe unii soarele. Mare parte sunt porniți pe șefi, dar există destui care-și „mănâncă”, pe la spate, colegii. O mulțime de oameni este tare nervoasă pe muncă, iar alta pe retribuții! Ce să mai vorbim de cei supărați rău, dar rău bine, pe politică și pe actorii ei. Eu stau și mă uit uneori de ce se războiesc unii oameni cu politicienii, fiindcă oricum e un război al surzilor, din care atacatorii, am zis aici oamenii din stradă, nu obțin de regulă nimic care să le facă viața mai bună și atacații, adică cei din clădirea aceea mare din Dealul Spirii (de ce nu și cealaltă din Piața Victoriei)  o duc bine mersi pe cai mari, cu afacerile curgând pe profit, bieții de ei fiind nevoiți să schimbe cureaua la pantloni în fiecare lună fiindcă nu-i mai cuprinde… Cred că aici e un deranj de pomană, cum ar zice olteanu’.

        Una peste alta, unde întorci privirea, vezi mult deranj provocat de ce ne înconjoară. Ce mai mulți „deranjați” sunt cei care adesea caută mereu nod în papură și necazul este că  îl caută mereu în ograda vecinului, iar când nu dau de el fac și pe dracu-n patru și găsesc ei „țapul ispășitor”!

          Ce ne facem însă cu cei care, pe lângă că-i deranjează pe alții, sunt deranjați de ei înșiși? Sunt destui oameni ce nici nu realizează că îi deranjează propria persoană. Cei care se dau și peste cap să se autodistrugă. Cum vine asta? Păi vine exact din ce vedem dacă ne uităm prin cârciumi, unde unii beau până dau în diplopie, alții se ospătează prin fast-food-uri și vai steaua lor ce fundulețe și burți urmează să poarte… Unele exemplare omenești se coboară la mintea cailor putere din motoare (tata și mama să trăiască) și după ce că habar n-au ce înseamnă să conducă un vehicul se mai dau și șefi peste zmei, de vedem zilnic cazuri tragice cu nesăbuiți înfipți în copaci, stâlpi ori prin șanțuri. Cu drogurile și tutunul mai avem un pic și o să vedem „afiliați” la treabă și prichindeii, imediat cum vor renunța la pamperși, fiindcă sunt deja destui copii din gimnaziu fumători veterani…

           Cineva, fiindcă sigur se va găsi cineva, o să-mi zică că până la urmă asta a fost omenirea dintotdeauna și io-te ce mă preocupă și pe mine acu’… Da, dar neajunsul e altul. Dacă mă întâlnesc cu cineva cunoscut, așa din pură întâmplare, nu știu cum naiba se întâmplă că respectivul nu face domnule altceva decât eforturi evidente ca să mă convingă cât de deranjat este de… deranjul lumii!

       Aseară, nici nu știu de ce tocmai aseară, am găsit și explicația. Mai mult ca sigur că deranjul oamenilor de azi e o modă! Atunci?!? Trebuie purtat, nu?

Anunțuri

4 gânduri despre „Se poartă deranjul.

  1. Stii cum e… Pe lumea astra trebuie sa existe un echilibru, si pentru asta s-a „inventat” selectia naturala. Pe scurt, scapa cine poate! O sa zici ca sunt sarcastica. Oi fi… Culmea e ca nu ma aflu in tabara victorioasa, am prea multe vicii si probleme nerezolvate. La o adica, n-as avea loc pe o arca lui Noe moderna nici la clasa a treia. 😉

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mai in tinerete si pe mine ma deranjau o multime de … deranjamente. Acuma, de cand m-am maturizat prin imbatranire, mi s-a redus aria deranjamentelor. Acuma ma deranjeaza doar … TOT!

    Apreciat de 1 persoană

    • Energie avem toți. Este adevărat că mai multă sau mai puțină. Și mai este adevărat că doar „câteodată” ceva ce pare rau nu e chiar asa de rau… Din nefericire, lumea a început să se plângă de faptul că nimic nu prea mai merge bine! Ori problema nu trebuie privită numai cu optimism, evident specific tinereții, dar ar trebui disecată sociologic, economic, politic și de ce nu cultural. Pentru asta ne-ar trebui vreo câțiva profesioniști, dar nu dintre cei care comentează mai toată ziua pe la televizor… Fiindcă aceștia au energie, fără îndoială!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s