Cărți vechi.

         Nu știu dacă am o pasiune cu totul deosebită pentru cărțile vechi, însă cu certitudine îmi place să le țin în mână și să le răsfoiesc. Cred că au ceva aparte, o aură misterioasă, îmbătrânită precum filele cu colțuri roase ori îngălbenite de trecerea anilor… Nu-mi trebuie explicații sau motive ca să citesc o astfel de carte, ci pur și simplu sunt mulțumit că m-am întâlnit cu ea.

        Posibil să fie curiozitatea pentru textul vechi, modul de exprimare, modul de abordare al unor subiecte dintr-o anumită epocă, de ce nu, să ghicești modul de gândire al autorului (ori autorilor), autor care, mai mult ca sigur, nu mai este printre noi. Cărțile vechi, rare sau nu, sunt valoroase. Am convingerea că valoarea unei cărți vechi este cu atât mai mare, cu cât a trecut prin mai multe mâini și cu toate că ești ultimul care o deschizi, sentimentul că ești oarecum privilegiat să citești o carte veche e cu siguranță neobișnuit.

         Așa se întâmplă și cu almanahul Calendarul Universul – 1936, lucrare de acum 8 decenii din care am reprodus zilele trecute câteva evenimente judiciare (vezi Aşchia nu sare departe de trunchi), almanah rămas în bogata bibliotecă a bunicului meu patern. Ca orice almanah are informații de toate genurile, evenimente politice și sociale îndeosebi petrecute în cursul anului 1935, statistici, povestiri și glume, sfaturi practice, caricaturi, dar și reproduceri după artiști ai vremii, fotografii din deceniul patru al secolului trecut, precum și multe reclame. Posibil ca vreun cititor să fie interesat să privească câteva imagini de acum 80 de ani…

Calendar1936_1  Calendarul „Universul” – 1936

Calendar1936_2 „Țărăncuță” – D. Florian – reproducere.

Calendar1936_3

Facultatea de drept – în construcție.

Calendar1936_4

Reclamă la zahăr.

Iată că în 1936 zahărul era recomandat din plin chiar de lumea medicală! Pentru amuzament, în prima ilustrație (stânga sus) recomandarea era: „El este dat sugacilor în lapte și ceai, după recomandarea medicilor” Ori sfaturi de genul: „Spre a face să dispară mirosul urât din încăperi, se arde pe o lopățică puțin zahăr”…

-16.06.2016-

Anunțuri

8 gânduri despre „Cărți vechi.

  1. Acum cativa ani, gasisem si eu, la tara, cateva almanahuri vechi, de prin anii ’30-’40. Mi s-au parut fascinante, nu le mai vazusem din copilarie. Culmea e ca mi-am amintit perfect toate reclamele si toate caricaturile – si acum, dupa atatia ani, mi se par grozave. Cumva au functionat ca un fel de masina a timpului si, pret de cateva zile, am trait in alta lume…
    Apropo de carti vechi, am primit, in copilarie, o carte care m-a fascinat. Se numea Fetita de pe Terra (Kiril Buliciov). Nu cred sa-mi mai fi placut asa de mult o carte. Din pacate, am imprumutat-o si… asta a fost. Ani de zile am cautat-o peste tot, nu se reeditase. In cele din urma, am primit o veste buna de la un anticar. Mi-a gasit cartea! Am dormit cu ea in brate in noaptea aia. Probabil un copil din ziua de azi s-ar uita la ea cum ne uitam noi la almanahurile din anii ’40. 🙂

    Apreciat de 3 persoane

  2. Mă bucur cînd găsesc şi cărţi din copilăria mea.Mai ales că îmi amintesc şi împrejurările,în care am ajuns în posesia lor şi nerăbdarea de a le răsfoi, pătrunde.Să-mi amintesc ce visam, cum construiam şi în multe cazuri cum aplicam.
    Este interesant de văzut la ce visau oamenii în diferite perioade.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s