Povestea unei biciclete.

          Un amic ceva mai cusurgiu m-a întrebat de ce avatarul meu este o bicicletă. Cine va avea răbdare să parcurgă ceea ce e scris în continuare, trebuie să afle întâi de toate că nu este o bicicletă ca oricare alta. Asta în niciun caz fiindcă acum este în posesia mea, ci fiindcă este un obiect de fabricație germană, scos din fabrică pe la jumătatea secoluluigarantie Simson trecut, e marca Simson Suhl și conform certifcatului de garanție (atașat aici) i se dădea posesorului o durată de utilizare, fără necazuri și cu anumite condiții,  timp de 6 luni.

            Doar că acest Simson s-a „încăpățânat” să reziste pănă astăzi, iar pe 12 decembrie va împlini 61 de ani. De ce tocmai 12 decembrie? Deoarece conform facturii cu nr. 8243 din 12.12.1955, ora 11.25, a fost cumpărată din București de către buniculfactura Simson meu matern, în schimbul sumei de 1.204 lei – vezi factura originală. Mă întrebați cumva dacă erau o sumă mare? Apoi, în 1955 salariul mediu net era de 499 lei… Și din câte știu eu pe bunicul nu prea-l alungau banii afară din casă. Motiv pentru care, probabil, a și vândut-o tatălui meu pe data de 15.03.1957  care, așa după cum se vede, s-a conformat legii și  a înscris-o în… circulație (a se citi actul de circulație nr.21). Adică, i s-a alocat un număr de circulație, numărul 21!

            Asta nu ar fi fost nimic, dar a primit și permis autorizatie Simsonde circulație pe drumurile publice, în care se timbra pentru acest mijloc de locomoție, anual, taxa locală de 25 lei… Astăzi, unii fug de taxele auto precum dracu’ de tămâie, de ajung să-și înscrie mașinile prin Bulgaria, iar pe vremea când rușii făceau legea pe-aici, se plăteau taxe statului român și pentru o amărâtă de bicicletă…carnet Simson

            Așa amărâtă, dar extrem de solidă, are acum la „bord” câteva mii de km bune. Prin anii ’57-’62 a fost folosită zilnic și după fiecare drum era curățată de praf și unsă, dacă era cazul. Sigur că anii au lăsat urmele de rigoare și a fost nevoie să treacă prin vreo două  recondiționări, dintre care una a lăsat-o fără jențile originale din cauza faptului că anvelopele au fost fabricate după o tehnologie veche și înlocuirea lor era absolut necesară. Așa am reușit să o mențin în stare de funcțiune și după ce titularul permisului de circulație cu nr. 21, adică tatăl meu, a trecut în neființă.

            Probabil va mira pe cineva, totuși, de ce avatar cu bicicletă? Cred că în viața noastră oamenii sunt importanți, dar sunt convins că există destule motive să prețuim și lucrurile folosite de oamenii importanți. Acest Simson Suhl a fost bicicleta părintelui meu. Iar de aici încolo nu mai este nimic de adăugat, decât că:

            Iat-o, așa arată astăzi!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

P.S. În medalion, stânga sus, seria de fabricație.

Anunțuri

13 gânduri despre „Povestea unei biciclete.

  1. Permis de ciculatie? In 1955 aveam si eu bicicleta, dar habar n-am avut de asa ceva. A mea era una cumparat de la un talcioc. Esential era doar faptul ca avea doua roti si mergeam cu ea prin cartier, starnind invidia posesorilor de trotinete. O sa radeti, dar eu ii invidiam pe ei, asa ca, ori de cate ori puteam, faceam schimb. Eu dadeam bicicleta unui copil sa se plimbe, iar el imi dadea trotineta lui. Trotineta facuta manual, cu rulmenti pe post de roti. D-aia imi si placeau, ca zornaiaau. Bicicleta mea nu zornaia!

    Apreciază

      • In prezent este meritul tău.
        Putea să zacă într-o magazie, plină de praf, pînze de păianjen şi găinaţ de păsări,nu?
        Cu drag m-aş da cu o bicicletă din aia.
        Aveau şi ai mei părinţi două Diamant nemţeşti.Una de damă, cu plasă la roata din spate- să nu se prindă fusta- şi una bărbătească.Ambele cu apărătoare la lanţ şi mai ales, cu arcuri la scaune.
        Din păcate au fost vîndute.Erau atunci, prin anii 70, soluţia financiară de moment.
        Cea de damă mai funcţionează şi acum.

        Apreciat de 1 persoană

          • M-am mai dat cu Diamant şi la ciclism, dar acasă aveam Sputnik,rusească.Foarte bună şi aia.
            Acum nu mă mai dau, căci n-am unde să o ţin şi în plus, au nişte preţuri de mă umflă rîsul cînd văd.
            Preţuri nu întotdeauna justificate de calitate.

            Apreciază

                • Apropo de Sputnik.Noroc că era furată de la nemţi, altfel n-am fi avut biciclete de calitate în vremurile alea.Bineînţeles în afară de cele rămase pe ici pe colo dinainte de război.
                  Am văzut zilele trecute un set YFA, adică bicicletă şi motocicletă şi zicea omul că are şi o maşină, dar trebuie să o mai pună la punct.

                  Apreciat de 1 persoană

                  • Totuși Bicicletele nemțești – rectae Simson – se găseau prin anii ’50… De exemplu asta pe care o am… Bani să fi avut! Iar legat de motociclete… cea pe care stăteam toată ziulica, când eram copil, era un Zundap al unui vecin. Captură de război…

                    Apreciază

  2. In anii 50 da, erau, dar deja prin anii 60 erau numai Carpaţi- şi aia era bună- şi ruseşti.
    Ai noştri, în loc să perfecţioneze Carpaţiul, au scos prin anii 70 Tohanul din aluminiu, că se îndoia ori cadrul ori roata din faţă cînd treceai printr-o groapă.
    Noroc cu Pegasul că a mai salvat bicicletele româneşti, dar nu oricine se dădea cu aşa ceva.Mai ales că odată cu ele au apărut şi Ucraina, tot ruseşti.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s