Păcală.

             De ceva vreme n-am mai fost la cinema. În curând se vor împlini vreo patru ani. Dacă cineva s-ar încumeta să mă întrebe de ce nu mă duc la Movieplex (deși nu o va face nimeni), îi voi spune că îmi ajung filmele de pe net ori de pe cele trei HBO-uri… Dar nu este singurul motiv. Și nu este fiindcă de cele mai multe ori când am ajuns prin sălile de cinema, am rememorat – chiar și pentru câteva secunde – cum erau filmele din copilărie.

            În vremurile acelea, în zonă existau câteva radiouri, dintre care unul (marca Nordic) era al părinților, iar de televizor nu se putea discuta fiindcă acest produs electrotehnic era inabordabil și mai cu seamă inutilizabil, fiindcă în regiunea aceea nu era posibilă recepția semnalului. Însă lumea nu trebuia să rămână încuiată la minte! Așa că  a apărut un cinematograf  sătesc, care nomad fiind (a se traduce că aparatele se plimbau cu o căruță) funcționa aproape săptămânal în trei din cele 10 sate ale comunei. Astfel, în ziua de miercuri și vineri, deși pentru creștini erau zile de post, la căminul cultural – de fapt prima școală construită de bunicul meu și de către fratele lui – năvălea lumea ca la urs.

            Proiecțiile le asigura un localnic pe nume Croitoru. Omul se pricepea la toate. Ziua ara cu tractorul, cosea fânul ori spărgea lemne, ca orice gospodar în ograda lui, iar seara pornea aparatele de proiecție. Și cum pe timpurile acelea curentul electric se inventase, dar pe la noi nu ajunsese, operatorul nostru instala mai întâi generatorul de curent, apoi scotea din niște cutii negre aparatul de proiecție și bobinele. Mai făcea niște legături la difuzor și mai la urmă pregătea un pick-up, lângă care așeza niște discuri de muzică populară. Cele mai multe înregistrări erau ale Privighetorii Gorjului. A Gorjului pentru că în tinerețea ei cânta pe la curțile boierilor sau pe la sindrofii, cu predilecție prin satele gorjene. Altfel era născută la nici 25 km de unde ne aflam noi cei care o revendicam pe vâlceanca Maria Lătărețu, ca fiind cea mai grozavă cântăreață de muzică populară. Dacă nu credeți, apoi aflați că  așa gândeau în perioada interbelică și mulți bucureșteni care o ascultau în  cârciuma lui Marcu Căciularu, pe o străduță  – Vespasian – pe lângă Gara de Nord. Și dacă nici asta nu vă va convinge, atunci încercați să o ascultați aici.

            Nu este exclus să se întrebe cineva de ce se auzeau cântecele ei dintr-o culme de deal în alta, la cinematograful nostru de la țară? Simplu! Ca să știe tot poporul că rulează un film în seara aceea. Mai mult, era dovada că nenea operatorul nu ne minte, fiindcă se mai întâmplase să lipească pe gardul bisericii, acolo la răspântie, un afiș care grăia că seara aceasta… la ora… rulează la Căminul cultural, filmul… Și seara, la ora…  surpriză!  Beznă! Din pricina asta l-am numit pe bietul om Păcală.  Iar în zilele mult așteptate, când Păcală își făcea apariția pe drum, cu cinema-ul rătăcitor,  toată ceata de drăcușori o țineam într-o fugă după el și țipam: Ce film ne dai astăzi? Păcală!!! Nu ne minți, așa-i?…

            Fugeam de acasă, după ce împușcam 1 leu și 25 de bani (costul biletului de intrare) și nu ratam nici o producție cinematografică! Am văzut multe din filmele celebre ale epocii: Dacii, Columna, Pădurea spînzuraților, Haiducii, Neamul Șoimăreștilor, De-aș fi… Harap alb, Tudor, Dincolo de barieră, Tunelul, chiar și filmul Păcală!  Nu lipseau nici producțiile străine. Firește că cele mai multe erau sovietice, dar, surprinzător, și multe occidentale cu actori în vogă din acea vreme. Louis de Funès cu seriile nebune ale jandarmului, cu Fantomas ori  Căpitanul Fracasse,  Jean Marais cu Șapte băieți și o ștrengăriță, Gerard  Barray în Cavalerul Pardaillan, Bourvil, Jean Gabin ori Alain Delon, Kirk Douglas în Spartacus și Eroii de la Telemark, Anthony Quinn cu Tunurile din Navarone și inegalabilul Zorba Grecul  și mulți, mulți alții, firește uitați de mine cu trecerea timpului…

            Habar nu aveți însă ce joacă se încingea, ce alergături și ce strigăte erau în serile cu film primprejurul lui Păcală, pe muzica de poveste a celebrei privighetori, până cădea umbra nopții și, se înțelege, până începea proiecția! Acum, dacă mai ascult muzica ei, mă trezesc cu o lacrimă sub pleoape și sincer vă mărturisesc, tare mi-e teamă că nu este doar una…

Anunțuri

2 gânduri despre „Păcală.

  1. M-ai facut sa-mi amintesc de vacantele din copilarie, de la bunici, si nu pot decat sa-ti multumesc! Cand se dadea un film la caminul cultural, era eveniment, dadeam buzna toti, de la mic, la mare. Doamne ce incantata am fost cand au adus Sandokan, tigrul Malaeziei! Frisonam cu totii in sala si, pana sa se stinga luminile, printre randuri se plimba Maria tiganca si impartea in stanga si in dreapta cornete cu seminte. Era inceputul timid al erei popcorn in cinema… 😀 La noi in zona, diva absoluta era Gabi Lunca, nascuta doua comune mai sus, si ii auzeam cantecele duminica, la hora, sau la nunti. Ma rog, noi, copiii, cascam gura pe afara. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. Citind acest articol, s-au derulat în memoria mea câțiva din anii copilăriei … Chiar nu am sesizat nici o diferență, cu excepția „poreclei” atribuită operatorului, iar frecvența spectacolelor era doar de unul pe săptămână, dar caravana era motorizată și la megafon cântăreața ne „povestea” peripețiile la traversarea Oltului pe care mi-l imaginam un fluviu care brăzdase toată Europa și devenise nărăvaș tocmai când a ajuns pe meleagurile noastre … Nici nu îndrăznesc să spun ce mândru eram când mă lăsa „nenea” să alimentez și să pornesc generatorul, iar pe urmă să „dau” filmul, ceea ce nu se întâmpla prea des, din cauza numărului mare de amatori ce-și ofereau „serviciile” ! Erau momentele în care mă simțeam cel mai important „junior” din „târg”, iar în duminica următoare aveam asigurat postul de titular în echipa de fotbal a satului, care dealtfel nu „bătea” nici un adversar. Vă rămân îndatorat că mi-ați stârnit această revelație !
    Cu deosebit respect, M. Rădulescu

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s