Banii.

             În ziua de astăzi toată lumea se ostenește să facă bani. Unii prin muncă, alții prin furt. Un lucru este foarte sigur. Niciodată nu sunt de ajuns! La unii oameni nu ajung banii nici pentru o pâine, altora nu le ajung pentru cât mai multe vile și mașini ultimul răcnet. Însă cum banii nu aduc niciodată fericirea, ba de multe ori, din contra, generează necazuri cu ghiotura,  nu are rost să facem apologia suficienței sau insuficienței banului la români.

            Ca orice marfă, banii au și ei istorie, iar această istorie se confundă cu epocile în care ei au circulat. Din această cauză, câteva bancnote și monede din vremurile trecute, rămase de la bunii și străbunii mei, mă fac să  mă gândesc la misterele ascunse din existența lor – altfel de loc de neglijat fiindcă 135 de ani (în cazul unora) este totuși o perioadă de luat în considerație. Oare câte vieți s-au bucurat în vremurile care au apus?  Dar necazurile pricinuite la alți semeni de-ai noștri, când au împrumutat aceste hârtii? Câte speranțe se vor fi legat de o hârtie sau de o monedă și câte visuri se vor fi prăbușit în clipa când sărmanii deznădăjduiți aflau că nu le sunt de ajuns? Există oare dezolare mai mare pentru un copil ce trece prin fața unei vitrine plină cu prăjituri, când știe perfect că cele două hârtii de un leu, pe care le mototolește cu sârg în buzunarul pantalonilor, ar trebui să mai aibă lângă ele o a treia?… Da, fiindcă trei lei costa cea mai ieftină dintre „borțoasele” dorite de el, din vitrina cofetăriei…

            Nu vom afla niciodată istoriile secrete ale banilor, altfel niște istorii efemere, nescrise și trăite numai de nenumăratele persoane care i-au pripășit prin portmonee, cutii, lăzi și lădițe, seifuri și saltele, pungi ori buzunare, bănci și amaneturi și cine mai știe ce alte „adăposturi”. Și dacă tot nu putem să le aflăm istoria, ne rămâne să-i privim pur și simplu și să ne consolăm cu gândul că, pe lângă mărirea și decăderea celor ce i-au folosit, le-a trecut timpul. Au trecut timpurile peste toți. Și oameni, și bani…

1881-1947

13_monede

 19451_5000K_452_100_451947

3_100_47

1948

5_1000_48

1950

6_20_50

1952

7_1leu

8_25_52

1966

9_10

10_25

11_50

12_100

Anunțuri

7 gânduri despre „Banii.

      • Eu sunt mai prozaic… Am observat cu tristețe că eram deja născut când a apărut bancnota de 5000 de lei (prima expusă). Sunt dispus însă, să aștept cu răbdare apariția primei bancnote de aceeași valoare din secolul XXI !
        Eiiii .. așa îmi fac și eu curaj … Nu vă speriați !

        Apreciat de 1 persoană

  1. …și cine mai știe ce alte „adăposturi” – Bine spus, căci eu am ascuns câteva monezi, când eram mică, în pământ. Mi-am promis că-i voi dezgropa la vârsta de 18 ani, dar ghici ce! Vecinul își turnase ciment la poartă ca să aibă pod. Și…adio monezi! Nu împlinisem încă 18 ani, dar am învățat o lecție importantă atunci și aceea că banii nu au nicio valoare. Azi îi ai, mâine nu. Sunt ca și cum ar fi intrat în pământ. Și acolo putrezesc. E vina noastră că banul se crede atât de importat. Omul ar trebui să dea importanță lucrurilor simple. Ce bine ar fi dacă am putea cumpăra lucruri cu zâmbete. Dar este mult mai bine că puteam câștiga cu ele suflete. Iar întrebarea mea este: mai zâmbim noi astăzi? Sincer, cu toți porii și tot sufletul? (:

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s