Oamenii bârfesc. Și ce-i cu asta?

          După http://www.feedler.ro/, „Oamenii fericiți nu bârfesc. Singurii oameni care nu bârfesc sunt aceia care în adâncul lor simt că viața lor este destul de împlinită. Dacă ești fericit și împlinit cu viața ta, de ce ți-ar mai păsa ce se întâmplă în viața altcuiva? Nu e nevoie să ne ocupăm viețile cu un astfel de comportament, căci acesta nu face decât să ne portretizeze într-un mod patatetic, ne face să părem geloși”.

            Eu l-aș întreba pe cel care scrie rândurile astea, cum arată oamenii fericiți? Printre noi orice ar spune el nu găsim așa ceva, fiindcă oriunde privești, mergi, te întorci, asculți, nu auzi decât „conversații” care se referă la alți oameni! Aproape nimeni nu mai vorbește despre el însuși. După două fraze, românul face ce face și ajunge să scoată porumbelul:  „Ai văzut, dragă ce mașină și-a tras Popescu de la cinci?” Ori scriitorul își imaginează că doi tineri care se plimbă ținându-se de mână prin parc, bucurându-se și de o vrabie din fața lor, sunt oameni fericiți? Eroare. Asta nu este decât o formă de nebunie care „se vindecă” spontan în câteva luni sau ani… Noroc pentru medicină, nu se mai consumă fonduri financiare de la asigurări.

            Cu alte cuvinte postulatul de mai sus ne arată că suntem un popor de nefericiți, care mai are mult până să aibă o viață „destul de împlinită”. De fapt și sintagma asta este neclară. Ce înseamnă destul? Și când o viață este împlinită cu adevărat și trebuie să se oprească la destul? Nu se vede clar că milionarii, deși au bani cu care nu știu ce să mai facă, vor și mai mulți bani?!? Nu cumva suntem sclavii vremurilor în care nu mai știm să ne oprim din acumulare și să ne împlinim viața în alt mod, făcând sacrificii pentru un alt semen de-al nostru? De ce trebuie să întoarcem spatele lumii (vezi „dacă ești fericit și împlinit cu viața ta, de ce ți-ar mai păsa ce se întâmplă în viața altcuiva”) și să atingem egoismul la superlativ?

            Prea multe întrebări. Și puse de pomană fiindcă oamenii vor bârfi în continuare. Mai mult! La îndemnuri de genul celui citat la început vor uita complet de altruism, dacă l-au avut vreodată și, mai grav, nu-l vor transmite nici urmașilor. Și ne întrebăm de ce suntem un popor de dezbinați pe care nu-i „unește”, în stradă, decât Facebook-ul, atunci când șefii cu manipularea au interese…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s