Întrebare.

            În Constituția acestei țări scrie, în limba română, la art 32, alineatul 4: „învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.” Deci ce trebuie să înțeleagă cetățeanul de aici? Învățământul este gratuit, însă numai cu o precizare: potrivit legii!  Nu se precizează care lege, dar se poate deduce că prima dintre ele ar fi legea învățămâtului.

            Întrebarea este ce înseamnă gratuit sau mai exact unde începe gratuitatea și unde se oprește? Din ce cunoaște toată lumea, în  învățămâtul de stat nu se plătesc taxe. Oare? Nu există sală de clasă din România, în care să nu existe fondul clasei, un bir la care părinții trebuie să contribuie pentru bunăstarea odraslelor și mărimea notelor din catalog. Termenul de gratuit presupune, fără niciun dubiu, manuale școlare gratuite – adică asigurate prin grija statului. În fiecare an, mii de părinți trebuie să se facă luntre și punte ca să le cumpere.  Și asta pe lângă alte  zeci de caiete de lucru, ajutătoare ori manuale suplimentare, indicate și cerute cu INSISTENȚĂ de către cadrele didactice. Motivul?  O cere programa școlară! Nu cumva programa școlară a fost făcută tot la „sugestiile”  personalului didactic, parte importantă din nesfârșitele și eșuatele reforme prin care a trecut învățămâtul românesc?

            Nu încape îndoială că în țară s-au pocit multe în ultimele două decenii și jumătate, dar dacă și dascălii au devenit negustori fără indulgență înseamnă că învățămâtul românesc este pe calea cea mai proastă pe care trebuia să meargă. De ce le spun negustori?  Păi dacă până și siturile didactice (nu le nominalizez fiindcă nu merită reclamă, nici măcar ascunsă) dedicate muncii de dascăl la catedră, schimburilor de idei novatoare în profesie ori noutăților pedagogice sunt pline de reclame pentru tot felul de maculatură ajutătoare, care le rotunjește veniturile  deopotrivă autorilor, precum și cadrelor didactice. Cine promovează și folosește firește manualele suplimentare, caietele de lucru și altele de care habar nu am, nu este chiar străin de autorii acestora. Și uite așa veniturile se împart!

            Mai apar și alte ciudățenii de se oprește pulsația cristalului de cuarț din ceas. Sunt în format digital, dar și tipărite, ceea ce înseamnă costuri suplimentare pentru o familie. Mai ales pentru cei din zonele rurale, care nu au la discreție tablete și laptopuri. Ce spuneți, de exemplu, de Matematică și explorarea mediului!?! Pentrumatemm clasa întâi și a doua. Autori: câte 5 sau 6 cadre didactice și aprobate de către  Ministrul Educației Naționale  și Cercetării Științifice!  Aveți idee ce conțin? Pagini ilustrate frumos ce-i drept, în care sunt numărate… amintirile din vacanță de la bunici, de la mare și de la munte! Ori scheletul și organele majore ale corpului – localizare și ceva mai încolo roluri! Frumos conceput, n-am ce zice… Asta da explorare a mediului!

            Școala aceea veche a făcut în țara asta oameni de excepție cu Aritmentică  predată în clasele primare, nu cu Matematică și explorarea mediului… Între timp am evoluat, nu?!! Și din această evoluție ne-am ales cu analfabeți care știu să citească, dar nu înțeleg o iotă din textul citit…

            Domnilor dascăli de școală și mai cu seamă plimbă-hârtii din minister, treziți-vă, faceți învățământ și mai lăsați deoparte comerțul! Nu credeți că ați ajuns de râsul planetei?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s