Zestrea de altă dată.

           Sincer nu cred că pot să identific cu ușurință când am fost ultima oară la o nuntă. Și n-am habar nici ce zestre primesc miresele din ziua de azi. Din ce aud vorbindu-se, se pare că zestrea din zilele noastre s-ar compune din mașini, vile sau mult bănet… Se înțelege că nu este valabil pentru toată lumea. Numai potenții financiari își răsfață odraslele cu asemenea daruri. N-am idee nici cât țin de cald tinerilor căsătoriți averile căpătate la nuntă, dar un lucru este limpede. Dintotdeauna, bogații s-au străduit la astfel de evenimente să epateze, fiindcă a rămâne mai prejos față de cei de-o teapă cu ei îi putea costa pierderea poziției sociale, poziție ce trebuia să fie menținută, indiferent de costuri.

            Și cum astea sunt lucruri știute de toată lumea, n-am să insisit cu ele deoarece risc să plictisesc pe cineva. Mai degrabă aș întreba dacă știe cineva care era zestrea unei tinere acum 220 de ani? Nici eu n-aveam idee, dar cu ocazia unei documentări într-un loc cu carte veche, am găsit în lucrarea „Contribuțiuni documentare la istoria Olteniei. Secolele XVI, XVII, XVIII,  Râmnicu Vâlcea – 1925”, scrisă de către T.G. Bulat, ceea ce se numește foaie de zestre a unei tinere Mitrana, cu bunurile oferite de către mama sa, Maria Tetoianca, cu prilejul măritișului, la data de 15.07.1796. Adică în vremurile când țiganii erau robi pe moșiile boierilor și erau vânduți sau făcuți… cadou de nuntă.

…………………………………………………………………………………………………………..

Foae de zestre dată de postelniceasa Maria,

fiicei sale Mitrana

            Fie Doamne mila ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru tine. Cu mila lui Dumnezeu, foae de zestre fiie-mea Mitrana, după cum arăt la vale

            Rânduiala așternutului:

                      1 scoarță aleasă

                      1 saltea lână

                      1 plapom de carton

                      1 cearșaf cusut

                      1 cearșaf sadea

                      1 perin mare cusut

                      2 perini mici cusute cu fir

                     2 suflete de țigan unul din ei, până l-om aduce, fiind fugit

                      4 boi

                      2 vaci

                     1 loc de casă în Craiova, ce este cumpărat de la Safta Tisechioaia

                      1 rochie sarain cu antereu ei

                      1 tatarca alamă cu șangeap

                     1 rochie maldeh cu antereu ei

                     1 biniș maldeh cu șangeap

                    1 rochie cu șaliu cu antereu ei

                     1 tilvichie de altân cu cacom        

                    4 pereche paftale de argint

                    1 colan de fireturi de cele bune

                    1 inel de aur

                    1 pereche de cercei cu mărgăritari

                   1 ghiordan  de gălbinași

                   1 iie de soacră

                   1 boscealâc  de cămăși de borangic

                   2 cămăși de margine

                  5 georele

                  5 basmale

                 1 peșchir cusut

                 1 masă mare

                6 șărvete cusute

                1 masă mică

                2 șărvete vărgate

                6 tipsii de cositor

               6 talere de cositor

               6 părechi de cuțite

               6 linguri de cositor

              1 căruță de poștă, ferecată și cuptușită cu postav

             1 păreche de hamuri

             Iar cât privește pentru acel suflet de țigan, ce-l arăt fugit, nemulțumindu-să gineri-meu, mi-au pus soroc, de acum până la Paște, să i-l dau; iar nedându-l să am a-i da altul din cești, ce-i am.

            Maria Tetoianca

…………………………………………………………………………………………………………………..

            Deh, boieri au fost, boieri sunt încă!

Anunțuri

2 gânduri despre „Zestrea de altă dată.

  1. Maria Tetoianca a fost darnică. Îmi amintesc și azi cum promitea mama vitregă să ne dea „de casă nouă” o plapumă și asta, probabil pentru că nu avea prin curte țigani. Trebuie să recunosc sincer că mi-am adus aminte de promisiune abia la nunta fiicei mele, când obiectul promis în urmă cu un sfert de secol, se afla printre cadouri … Asta confirmă ideea că românul este un om condițional : când a promis ceva, rămâne literă de lege !!!

    Apreciat de 1 persoană

    • Darnică nu încape îndoială, dar avea și de unde! Cât privește plapuma dată la astfel de momente, am mai întâlnit obiceiul. Ceea ce nu pricep este de ce, pe vremuri, se acorda unui astfel de obiect așa de multă importanță. Ori trebuia acoperit ce era necesar a fi acoperit?!! 

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s