Unirea fără unire.

              Prin anul 1937, când angajații ziarului Universul își sărbătoreau patronul pentru împlinirea a două decenii de presă în slujba nației, se făceau câteva evaluări politico-sociale care se potrivesc mănușă și în ziua de azi. Așadar, se scriau atunci următoarele:

            „După război s’a simțit nevoia unei forțe consacrate imperativelor creiate de noile stări și de noile vremuri. Trebuia să se propage, cu hotărâre, fără întrerupere și fără rezerve, respectul tratatelor, intagibilitatea lor interesând însăși siguranța păcii. Trebuia să se aplice cele mai aspre sancțiuni greșelilor săvârșite față de patrie în cele mai grele împrejurări din istoria ei, atunci când sosise ceasul întregirei neamului.

            Trebuia să se împiedice participarea la viața publică, cu atât mai mult conducerea și îndrumarea ei, acelora cari – fie că nu crezuse în împlinirea asprațiunilor naționale, fie că nu voise să creadă – slujise coadă de topor inamicului agresiv și învins.

            Trebuia să se facă în România-Mare educațiunea indispensabilă unei Românii-Noui: democrația națională.

            Trebuia să se țină piept cu tenacitate și să se reprime exemplar orice idei și orice agitații contrarii siguranței interne și externe a statului nostru; contrarii firii  poporului român;  contrarii spiritului de ordine caracteristic întregii sale evoluții, și chiar revoluțiilor de felul exproprierii și împroprietăririi, care au transformat radical harta proprietății rurale în România.

            Cine ar fi trebuit și ar fi putut să slujească toate aceste necesități de Stat?

            Cine ar fi trebuit și ar fi putut să se consacre lor fără nici o preocupare subiectivă, individuală sau colectivă?

            Partidele politice.

            Din nefericire, unele n’au înțeles și nu și-au îndeplinit în întregime această misiune istorică, deși aveau mijloace s’o facă; altele, fie că nu le aveau, fie că le-au risipit ca să împiedice sau să strice ceeace făcuse celelalte, au paralizat astfel acea continuitate ce constituie un element esențial în consolidarea și desvoltarea ori cărei națiuni,  și cu atât mai mult ale unei națiuni întregite prin imense jertfe trecute și viitoare.” 1

            Trecând cu vederea – nu cu ușurință –  peste metehnele directorului jurnalist Stelian Popescu, atins binișor de xenofobie și antisemitism și care prin acei ani, pentru a-și etala naționalismul, atenta cu lejeritate la principiile democratice angajând bande de bătăuși cuziști (A.C. Cuza, Partidul Național Creștin) și legionari care ardeau în stradă ziarele Dimineaţa şi Adevărul, iar pe lângă asta mai era și un mare admirator al lui Mussolini, convins fiind că fascismul este o luptă ce trebuie apărată fiindcă asigură liniştea unui popor, trebuie să recunoaștem că analiza făcută vieții politice românești din acea perioadă este imparțială și pare corectă. Surprinzător ori nu, analiza este validă și în anul de grație 2017.

             Se devoalează două constatări amare. Una este că și atunci, în perioada interbelică, la conducerea vieții publice se înghesuiau oameni lipsiți de carcater (referirea la cozile de topor), iar cea de-a doua este incompetența partidelor din această țară, ce dă semne de eternizare… Și dacă lucrurile stau așa și ne-am lămurit că doctrinele (acolo unde sunt, fiindcă la unii nici nu există) nu au rezolvat nici o misiune în folosul societății, de ce nu facem un lucru bun: să le desființăm! Oricum deciziile se iau și se comunică pe feisbuc și tot pe feisbuc se dă și adunarea în stradă pentru plimbatul câinilor și „câștigarea” câtorva euro… Românii nu mai sunt uniți decât acolo, în stradă, unde au culori diferite. Chipurile precum partidele. În rest suntem campionii dezbinărilor, iar în clipa când ieșim din turmă habar n-avem ce vrem sau ce ar fi bine pentru țara asta.

            Apropo, a văzut cineva astăzi un reportaj serios despre Unire pe vreun post? Să nu-mi spuneți că n-au avut cum să-i facă loc din cauza nenumăratelor și „importantelor” știri despre Bamboo…

            Și uite așa am mai avut încă o Unire, fără unire! La mulți ani români neuniți!

________________________________________________________

1  Mihail Mora – Calendarul Universul, 1937.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s