Teii sunt în așteptare.

           Aveam suficiente motive să dau peisajul orașului pe o atmosferă rurală. Printre ele stau la loc de frunte zgomotele din zori și până-n noapte, pe care le produce un urechist într-ale renovării-zugrăvirii, mai degrabă expert în demolări, care de peste 45 de zile lucrează la etajul superior și căruia nu-i pasă că primprejur mai locuiesc, totuși, și alții…

            Cu gândul să capăt altceva decât mașini de găurit betoane și țiuituri de polizoare unghiulare, ciocane și dălți aruncate pe podea, am plecat pe o ploaie măruntă, care pe valea Trotoșului a făcut loc unui val de ceață mai albă decât laptele Dorna. Cum nu-mi aduceam aminte să fi făcut vreun parteneriat cu vremea proastă și tristă, mi-am zis că nicio minune nu ține mai mult de trei ore când e vorba de vreme și după nici o oră de mers a apărut un soare-plin-de-dinți, de la care nu ajungea cine știe ce căldură, dar, măcar, avea influențe pozitive prin anumite părți ale moralului…

            Însă capriciile vremii țin cu tot dinadinsul să ne arate că pot întrece oricând pe toate femeile mofturoase. Astfel că, astăzi n-a mai apărut deloc soare-plin-de-dinți, iar atmosfera este de noiembrie târziu. Dacă vreo două păsărele n-ar scoate câteva ciripituri nehotărâte și dacă nu s-ar auzi cum trosnesc lemnele în sobă ar fi puține speranțe să fie evitată o astenie de primăvară.

            Oh, era să uit. Teii falnici sunt gata să le crape mugurii și-s dornici să ascundă scheletele lor bătrâne din care mai cade, uneori, câte o creangă ce consideră că și-a făcut pe deplin datoria. Așa se întâmplă în fiecare an, de când ne știm…

Anunțuri

3 gânduri despre „Teii sunt în așteptare.

  1. În orașul de pe Milcov, (unde am primit prima oară un „buletin de identitate”), există un bulevard (Cuza – vodă) străjuit de tei, pe ambele părți, aproape pe toată lungimea sa . Îmi amintesc cu plăcere plimbările lungi dus – întors pe care le făceam zilnic (cu repetiție) în luna mai prin zona respectivă, amețit de parfumil teilor înfloriți. Acum, după aproape de șase decenii, nu mai sunt sigur dacă plimbarea era provocată de parfumul teilor înfloriți, ori de faptul că pe la mijlocul „uliței” se afla liceul de fete, care păreau și ele „interesate” de atmosfera îmbietoare … Ei, … așa se întâmplă, când mulțimea anilor estompază „amănuntele” amintirilor …

    Apreciat de 1 persoană

    • Bulevardul despre care faceți vorbire l-am bătut și eu cândva – firește în trecere prin oraș, obligat de unele misiuni. Și fiindcă tot ați adus vorba de parfum de tei înfloriți și șase decenii, și ai mei (care de fapt sunt patru și nu știu motivul pentru care pe unul l-am omis) îmi oferă miresme în fiecare an, tot de atâta timp…
      Chestiunea cu „interesul” liceenelor nu pare o dovadă elocventă cum că „mulțimea anilor estompază „amănuntele” amintirilor”, din moment ce bănuiți numai niște tei nevinovați…  Cu siguranță mai știți și alte „amănunte”.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s