Sufletul, norii și facebook-ul.

           Despre suflet vorbește mai ales religia. Mai puțin medicina care se „chinuie” de ani buni și nu poate să-i identifice nici locația și nici fiziopatologia. Propuneri cum că sufletul este „ceva” care se evaporă atunci când ne săturăm de lumea asta și murim și, pe deasupra, cum că ar avea și vreo 21 grame greutate după unii, 0,01 grame după alții, cred că sunt, cel puțin deocamdată, niște superbe basme pentru copii.

            Întrebări cu subiecte astrale de felul ce pierde omul atunci când părăsește această lume sunt oarecum îndreptățite, doar că e greu de afirmat că omul pierde altceva în afară de lumea care l-a înconjurat. Pierde însă două lucruri fundamentale care îl integrează în social și anume conștiența și conștiința de sine – funcții pe care mulți le încurcă binișor, ajungând să le descrie ca fiind orientarea temporo-spațială a individului, când,  de fapt, numai celei dintâi i se poate atribui o asemenea definiție. Existența individului și integrarea lui într-un grup social, pe scurt conștiința, se pot înțelege/realiza numai în prezența unui proces complex care desparte omul de regnul animal numit gândire. Firește că viața socială influențează în diferite grade conștiința omului, iar căile de recepție sunt cele senzoriale. Într-un final ajungem să gândim ceea ce vedem, auzim, pipăim, gustăm sau mirosim.

            Încerc de mai multă vreme să înțeleg de ce individul modern nu poate să-și cenzureze în mod real căile de recepție – mai ales văzul și auzul. Astăzi fiind cele mai ușor de manipulat, iar de aici până la influențarea conștiinței mai este o nimica toată. V-ați întrebat câți oameni auziți spunând că internetul are o mulțime de dezavantaje, numai că… „fără nu se mai poate trăi”? Multă lume ajunge la concluzia că o rețea „de socializare” atrage nenumărate probleme, care nu le-ar fi avut dacă termenul „socializare” n-ar fi fost folosit în mod  intenționat și premeditat tocmai pentru a se ajunge la manipularea mentalului colectiv, cu „ajutorul” fiecărui utilizator. Cu toate astea, extrem de mulți oameni își dezbracă „sufletul” pe rețelele de socializare… Să fie doar dorința de comunicare, aventura, distracția sau pierderea timpului?  La prima vedere așa pare. Numai că se uită un mic amănunt, acela al mesajelor subliminale, care circulă cu miile și sunt lansate de cele mai multe ori de… cum ați ghicit?! Da,  administratorii rețelelor. Sau prietenii lor. Sau prietenii prietenilor lor…

            Pare cuiva normal ca un grup social, cu dimensiuni variabile în funcție de interesele momentului, să nu mai perceapă mișcarea societății în mod real, să adere fără discernământ la minciună și nerecunoașterea adevărului (adevărul fiind dintotdeauna o entitate imuabilă) și să te determine să spui că mai bine vorbești cu norii decât cu cei stârniți pe facebook?

            Folosesc internetul și-l voi folosi în continuare, dar niciodată o rețea de socializare fiindcă trebuie să-i dau dreptate (pentru a nu știu câta oară) scriitorului Paler care spunea: „Omul a intrat într-o eră a tehnolatriei, nu mai stapânește el tehnica, ci tehnica stapânește pe om. Omul are iluzia că vorbește cu lumea întreagă la calculator. El e de fapt singur.”

            Habar n-avem câtă dreptate avea…

Anunțuri

3 gânduri despre „Sufletul, norii și facebook-ul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s