Uși.

           Aștepta un verdict, acolo pe o bancă de la ușa cabinetului de consultații. Căzut pe gânduri și obosit de anii care-i lăsase în urmă, încet-încet peste mintea lui se așternură scenarii de toate categoriile, dar cele sumbre și pesimiste conduceau clar cursa…

            Pe nepusă masă însă, îi trecu prin fața ochilor acel tablou din tinerețea lui, tot din spital, atunci când liniștea gospodăriei pentru care muncea în fiecare zi, fusese spartă de o suferință brutală a fetiței lor. Avea, parcă, vreo doi ani jumate și starea ei se deteriora vizibil cu fiecare oră ce trecea. Decizia de a porni către un spital a fost împărtășită de toți ai casei.

            Și atunci, stătea tot la ușa unui cabinet, cufundat în gânduri de tot felul. Numai că toate o conțineau pe micuța căreia îi dispăruseră de câteva ore bune gropițele din obraji, ce le forma un zâmbet inocent cvasipermanent. Spera la un verdict medical favorabil, poate totul a fost ceva tranzitoriu, o banalitate precum picăturile de ploaie… Iar el își făcea probleme fără să fie cazul… Doar că nu reușea să-și stăpânească o lacrimă care tot apărea la jumătate de minut, la colțul ochilor.

            Tot pe neașteptate, scena din mintea lui se schimbă, cu toate că acel remember  nu i se părea deloc potrivit. După niște ani buni, aceeași fetiță, a lui, i-a arătat ușa casei spunându-i că nu mai este cazul să-i încurce cu prezența lui…

            N-a avut încotro și a plecat spre altă lume, lăsând uitării ușile tinereții. Acum se gândește că nu-i nici un progres. Ușile apar mereu…

64-iul_10

Sursa foto: pixabay.com

Anunțuri

3 gânduri despre „Uși.

      • Aveți dreptate când puneți în evidență substratul tragic al unei povești iscusit relatate, însă asemenea situații suportate cu demnitate s-au înmulțit în ultimele decenii în așa măsură încât multă lume nu mai observă decât emoția vârstnicului la amintirea drăgălășeniei propriului copil aflat cândva în situație critică. Dar e posibil (nu doar probabil) ca și unii din generația ajunsă azi la mâna urmașilor să fi manifestat ingratitudine față de cei ce au suferit și au făcut orice sacrificii pentru ca pruncii lor să ajungă fără beteșuguri la maturitate …

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s