A plouat cu frunze.

Da, a plouat cu frunze…

Ultima oară s-a întâmplat acum un an. Era pe vremea când omenirii i se pregătea rețeta de calmare a nebuniei pe care o trăia.

Oare? Nu cumva nebunia este mai mare acum?

Următoarea ploaie cu frunze, pentru cei care o vor prinde, va fi tot cu mască?

Memoria colectivă

            Războiul continuă. Important este să nu țină cât celelalte două, din trecut. De remarcat este că se trimit semnale despre curiozitatea unora față de originea nenorocitului de virus. America nu este sigură dacă este opera naturii (recte piața de animale vii) sau aberația chinezilor de a-l fi produs în laboratorul din Wuhan. Și asta doar pentru a „impresiona” pe rivali printr-o mare ispravă, de a fabrica o armă biologică. La rândul lor, chinezii, altfel niște ofuscați nativi, ripostează și acuză pe câțiva din armata americană că ar fi adus virusul la ei. Continuă lectura

Nesemnificativ.

                 Scriam aici (din varii motive) despre o dramă ce se consuma în tăcere. De trei zile este o dramă încheiată. Nu mai există chipul fără umbră. Nu știu prea bine dacă a ajuns în ceruri, dar ce știu sigur este că se află în pământul pe care călca cu nenumărate poticneli. Oricum, nu va observa prea multă lume această dispariție… Prin harababura mondială care ne-o oferă acest al treilea război, dus fără arme dar cu pierderi de vieți omenești, va fi cu siguranță o dispariție absolut nesemnificativă.

                 Din parte-mi – Odihnească-se în pace. Acolo, unde se află. Deasupra… oricum nu mai este pace…

Ipocrizie românească.

               Au fost alegeri și destui concetățeni (cică 54%) au alergat cu repeziciune să aleagă. Probabil, cei care au votat cu cel mai slab președinte, pe care l-au avut românii vreodată, și-au motivat gestul prin faptul că este exclus ca în vârful statului să stea o femeie. Care, pe deasupra, mai stâlcește adesea și limba română. Însă, de ce se privește numai spre stânga atunci când este pocită limba română; de ce nu și spre dreapta? Mai mult! Cei care au votat pentru ca țara să fie vândută și de aici înainte, chiar știu perfect limba română? Personal, am ceva îndoieli și, în plus, dacă vrea cineva dovezi să citească atent „rețele de socializare” (foarte probabil că nu e suficientă numai atenția). Nu am însă niciun fel de îndoială că, din 5 în 5 ani, știm să fim ipocriți autentici…

Fotografie veche.

             Fotografia veche rămâne (încă) ceva de preț în ziua de astăzi. Probabil, doar pentru unii, cei care nu sunt atinși de euforia epocii IT și care mai păstrează astfel de dovezi imprimate pe niște hârtie. Momente din viața unor oameni care vroiau, atunci în momentul când se lăsau fotografiați, să spună lumii viitoare cum era chipul lor în vremurile de demult. Continuă lectura

Pentru ce m-am lăsat de scris.

            Vara e pe ducă. Nici nu știu dacă am înțeles ceva din ea. Lamentabilă. A început cu ploi și zile reci de toamnă târzie, apoi a dat-o pe caniculă. Colac peste pupăză, a patra putere în stat s-a îmbolnăvit de sindromul Dincă. Mai concret, a fost cuprinsă de isterie – și a generat isterie – pentru o aberație a naturii cu chip omenesc, care nu poate să emane decât milă și scârbă. Printre paginile acestei mizerii, mediatizată de parcă a fost asasinată regina Angliei, a început să se strecoare politica cu trepădușii care vor să ajungă „primul domn” al țării… Atacuri la persoană, jigniri, acuzații… Curg anunțurile cu intenții sau confirmări de candidatură la postul din deal. Ipocrizie și impostură. Adică exact ce avem de cinci ani încoace din partea ultimului înscăunat. Mai nou, se încearcă „inovația” ca prima doamnă să nu mai stea pe-acasă, la tigaie, ci să  ajungă tocmai pe jilțul domnesc. Caz în care primul domn va rămâne cu succes cloșcă pe aragaz. Ptiu, ferească sfântu’…

             Uite așa mi s-a făcut o lehamite autentică și mi-am zis că e mai bine să las câteva pagini albe pe aici. Că n-o fi foc!

Banii sau viața?

            În istoria recentă a faptelor de „arme” ale justiției românești există niște contradicții care nu au cum să fie explicate de către un om cu un minimum de logică. În fapt, un comicar penibil, mare sculă printr-o televiziune minisculă, omoară trei oameni cu mașina și este achitat. Adică, nu-l ascunde nimeni nici măcar pentru o zi fiindcă a luat viața a trei ființe nevinovate. Și continuă să se îngrașe, deoarece justiția l-a lăsat liber…

            Un altul, delapidează 200 de mii de la bugetul statului și după ce statul recuperează suma, îl condamnă la patru ani de detenție. Ambele fapte sunt de condamnat, la urma-urmei. Totuși, întrebare: ce este mai important pentru justiția românească contemporană, banii sau viața?

            Sunt absolut convins că voi primi un răspuns sec: funcția dintr-un partid politic…

Alcolisme.

             Zilele trecute l-am auzit pe celebrul prof. dr. Oproiu, la un post comercial de televiziune, spunând că metabolizarea alcoolului se face în mod diferit, în funcție de sex. Adică, ficatul normal al bărbatului – asta vrea să însemne fără alte suferințe- metabolizează 12 mg alcool pur pe zi, iar al unei femei, numai 8 mg alcool pur.

            Problema este că, prin anii ’80, același profesor spunea discipolilor într-ale medicinii, că ficatul nu metabolizează alcoolul. Întrebare: a evoluat ficatul în cele patru decenii care au trecut sau alcoolul nu mai are formula CH3CH2OH? Cei mai mulți, care le au binișor cu paharul îmi vor spune verde în față: a evoluat medicina! Oare așa să fie!!?