Simplă potriveală?

              „Numai în zilele noastre individualităţi fără talent, fără caracter, fără muncă ajung miniştri şi oameni mari…

            Cînd toate acestea se-ntîmplă, cînd un popor întreg asistă  la priveliştea de-a vedea risipindu-se banul public între feneanţi, cumularzi, reputaţii uzurpate, caraghioşi, plagiatori şi abecedare aristocratizate, de ce să nu pretindă şi ţăranul ca un stat care hrăneşte pe nulităţi cu cîte zeci de mii de franci pe an şi pe C.A. Rosetti cu cîteva mii de galbeni să-l hrănească şi pe el, dîndu-i moşiile statului fără bani?”.

                                    Mihai Eminescu  –   Timpul, 16 Mai 1882.

 

            Pare că nu s-a schimbat mare lucru pe pământurile românești. Și asta după 136 de ani…   „Cum nu vii tu, Ţepeş doamne…”

Anunțuri

Mopul peste pantofi.

              Ca mulți alți români, intru relativ des după cumpărături curente la Mega Image. Magazinul cu pricina și-a făcut un obicei foarte interesant. De câte ori mă duc după cumpărături, găsesc toți angajații cu mărfuri pe culoarele de trecere, culoare blocate cu lăzi, lădițe, cărucioare, ambalaje… Ce poți să zici? Cum e turcul, și pistolul. Adică, cum îl duce mintea pe șeful de magazin, așa-i și magazinul. De la o vreme nici nu-i mai bag în Continuă lectura

Gâsca prin apă

               De ce oamenii care trăiesc „pe spinarea altora”, adică paraziții, sunt și specimenele care revendică cel mai mult problemele legate de bani? O fi cumva vorba de proporționalitatea indusă de cele două mărimi, de obicei reprezentative la aceste jigodii umane, stratul de grăsime acumulat din munca apropiaților și gradul de nesimțire nativ. Pe deasupra, ca  un corolar la ceea ce am spus mai sus, am constatat că sunt și campioni mondiali la intrigă.  Este un fel de a trece prin viață precum gâsca prin apă și se bucură că le merge. Noroc cu faptul că, de multe ori, „le merge” ăsta este efemer.

89-nov_12

Sursa foto: pixabay.com

Lunile cu litera „r”.

             Nu trebuie făcut apel la o aritmetică superioară pentru calculul bilanțului acestei veri care s-a încheiat de curând. Fără sare, fără piper și fără niciun eveniment spectaculos care să-mi taie calea… Asta dacă fac abstracție de turbații de la volan care taie intersecțiile și vor „să-ți ia fața” numai pentru că li se pare că roțile tale nu se învârtesc după placul lor. Continuă lectura

Ultima de pe net.

              Din mai multe motive am încercat să rămân departe, pentru o perioadă, de mediul virtual. Astăzi când m-am hotărât să sparg gheața, am găsit o știre de milioane, care spune cum că „la maternități a fost introdusă o nouă oportunitate. Acum la naștere poate asista și tatăl copilului, nu numai soțul mamei!” Sincer, mi se pare ceva absolut normal. Ce nu știam era că la naștere poate să asiste soțul mamei… Însă așa-mi trebuie dacă n-am mai avut copii în ultimii 28 de ani…

S-a rupt Mihai Viteazul.

         Pe la jumătatea lui februarie îmi puneam singur niște întrebări legate de guvernarea actuală a țării. Răspunsuri nu am la ele nici astăzi, însă mă felicit încă odată că nu sunt părtaș la alegerea clasei politice, indiferent de culoarea steagurilor. Și fac asta, chiar dacă mucaliții îmi vor zice că nu am voie să critic dacă nu votez, pentru că aș fi regretat dacă aș fi girat alegerea unei persoane ca Vasilescu Lia Olguța, acolo în fruntea bucatelor.

            Depășită de responsabilitatea funcției, în ultima vreme i-a cam pierit atitudinea de Mihai Viteazu pe cal și a luat poziția ghiocelului în fața șefului de partid. Asta nu ar fi nimic, dar din cele două etaje ale capului – gura și creierul – folosește numai pe cel de la parter și face o singură faptă eroică. „Gesticulează” cu limba! Dacă tot lucrează la Ministerul muncii și justiție sociale ar trebui să se ocupe mai mult de cele 850.000 de locuri de muncă promise prin programul de guvernare, din care nu spune câte a realizat și să o lase mai moale cu modificarea unei legi prin ordonanță de urgență a guvernului. Sau n-a aflat că așa ceva este contrar legii și Constituției.

Când vom privi în jur?

             „Mă apucă o deznădejde mortală când mă  gândesc la mizeria îngrozitoare a omului, la putregaiul și cangrena sa. Acest animal rațional – n-ar mai fi! – se apucă de construcții, de teorii, se pasionează de ideologii în fața mizeriei, în loc să arunce tot ceea ce are pe el, într-un gest de înțelegere înaltă și de comuniune adâncă.” Erau gândurile lui E. Cioran așternute în prima sa lucrare „Pe culmile disperării”, în anul 1934. Continuă lectura