Constatări.

            Cum „netul” e plin de bloggeri, într-o zi mi-am zis în barbă că ar fi trendy să-mi fac și eu unul… Desigur că nu m-aștept la aplauze, flori etc., etc. pentru istorica mea inițiativă și nici să-mi sporesc numărul de adversari cu care m-a procopsit viața până aici. De la o vreme încoace am impresia că lumea ține morțiș să o ia razna de-a binelea. Mai concret oriunde te întorci sau nu, ci pur și simplu observi, parcă din ce în ce mai mulți au uitat de respect și bună purtare. Nu mai există rușinea de altădată… Astăzi auzi și vezi tot felul de mojicii și golănii, minciuni și bârfe cât nu poate duce Pământul. De violența verbală și fizică nici măcar  nu mai e cazul să aminteasc, fiindcă o fac toate televiziunile, fără excepție. Iar legea este făcută – prost sau bine – doar pentru a fi încălcată. Tot stă agățată de mine în ultimul sfert de veac, o întrebare: ce fac părinții din ziua de azi pentru oamenii prost-crescuți? Parcă se nasc prin păduri, deșert ori junglă, după care îi scapă barza așa printre noi. Ce fac oare părinții pentru odraslele lor, la facultatea aceea de 6 ani (de-acuma) de ajungem adesea să ne uităm unii la alții și să nu vedem decât șmecheri? Mai mari sau mai mici…

            Marele Iorga zicea: „Copilul nu datorează părinților viața, ci creșterea”.

            Dacă ascultăm ce spun părinții despre copiii din ziua de azi, toți le aduc laude și aprecieri până la stele. Ceea ce e greu de înțeles este de unde apar atâtea abateri genetice și erori umane. Lumea știe că e necesar să facă copii,  se și pricepe la asta, dar ceea ce oferă societatea actuală de la noi, arată că legătura părinte-copil parcă s-a pierdut în mod iremediabil, iar creșterea lor rămâne doar în grija școlii și a… sorții. Școală care vedem toți cum și ce produce… Iar de soartă, vai de cei crescuți în voia sorții, fiindcă cei mai mulți sunt orice numai oameni nu.

            Pentru a ne vindeca cred că e bine să devenim, chiar și temporar, adversarii noștri. Adversari, ca parteneri de întrecere desigur și să găsim cât de cât o formulă prin care să ne depărtăm de toate mizeriile lumii actuale. Eu sunt adversarul meu de ceva vreme. Sper să reușesc și de aici încolo. Însă cum nu mă paște pericolul să devin perfect, trebuie să închei cu un citat zis de gânditorul Seneca – „In viață există două tragedii: una e sa nu obții ceea ce dorești, cealaltă e să obții”. Așa că e posibil să mi se încurce rău de tot dorințele…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s