Maxima săptămânii (77).

            „Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate.”

                                                      Din folclorul rusesc

Anunțuri

Nedumerirea.

             Câte nu se întâmplă într-o viață de om… Omul ăsta nu fusese nici el scutit de încercări. Ei, așa câteodată, încercările astea mai luau și ele câte o pauză. Mai respira și el. Per total însă, viața lui trecuse prin două ipostaze iar una dintre ele era, așa…, precum un tunel întunecos. Și pe deasupra, tunelul acesta nemernic se mai și îngusta. Asta era partea cu necazurile din viața lui. A doua ipostază era o întindere maiestuoasă de ape albastre, calme, ce se pierdea într-un orizont îndepărtat, aproape imperceptibil. Era ceea Continuă lectura

Mașini serioase.

            Dacă cineva făcea „imprudența” să trimită o carte poștală, deși mai indicată era o vedere cu o horă rămânească sau o ie, la o firmă constructoare de mașini de prin Europa, se procopsea în câteva săptămâni cu ceva pliante promoționale. Era necesar să menționezi adresa și să fi trăit pe la mijocul anilor 70. Continuă lectura

Maxima săptămânii (75)

                 „Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obține niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poți să lupți pentru tandrețe? Sau pentru duioșie? Cel mult poți să le aștepți.”

 O. Paler

Toamnă.

                  Într-o anumită epocă, pe care mulți au uitat-o iar alții nici n-au cunoscut-o, la cele mai înalte școli medicale românești discipolii începeau să cunoască arta vindecării cu câteva materii fundamentale. Printre ele se așeza în frunte anatomia, nu din pricina alfabetului ci pentru că era mai mult decât importantă. Mă cam mira nedumerirea unei Continuă lectura

Vile.

             Este un personaj în poltica românească plin de el și superplin de îngâmfare. De obicei stă în poziția de status epilepticus politic, așa că ne face un bine dacă nu deschide gura. Ați ghicit! Alina Gorghiu. Mai nou s-a metamorfozat în ultima Mama Omida de pe valea Dâmboviței și i-a prezis lui Dragnea că „e terminat politic”, din pricina unui dosar nou DNA cu care s-a procopsit șeful Camerei Deputaților. Nu știu cum le-a potrivit justiția, dar aflăm că și dumneaei a fost citată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru o „audiere” în calitate de martor în dosarul „Rovinari – Turceni”. Nu râde cumva ciob de oală spartă sau altfel spus nu se creează impresia evidentă de Radio Erevan și toți din politica românească chiar sunt terminați politic?

             Întrebarea de bun simț ar fi de ce, periodic, își dau reciproc la tibie și nu merg să stea, până la adânci bătrâneți, la vilele lor făcute din hoții și dosare nerezolvate ale  DNA-ului acela? Care-i plimbă de pomană pe la ușile lui…

Gâsca prin apă

               De ce oamenii care trăiesc „pe spinarea altora”, adică paraziții, sunt și specimenele care revendică cel mai mult problemele legate de bani? O fi cumva vorba de proporționalitatea indusă de cele două mărimi, de obicei reprezentative la aceste jigodii umane, stratul de grăsime acumulat din munca apropiaților și gradul de nesimțire nativ. Pe deasupra, ca  un corolar la ceea ce am spus mai sus, am constatat că sunt și campioni mondiali la intrigă.  Este un fel de a trece prin viață precum gâsca prin apă și se bucură că le merge. Noroc cu faptul că, de multe ori, „le merge” ăsta este efemer.

89-nov_12

Sursa foto: pixabay.com