Sufletul, norii și facebook-ul.

           Despre suflet vorbește mai ales religia. Mai puțin medicina care se „chinuie” de ani buni și nu poate să-i identifice nici locația și nici fiziopatologia. Propuneri cum că sufletul este „ceva” care se evaporă atunci când ne săturăm de lumea asta și murim și, pe deasupra, cum că ar avea și vreo 21 grame greutate după unii, 0,01 grame după alții, cred că sunt, cel puțin deocamdată, niște superbe basme pentru copii.

            Întrebări cu subiecte astrale de felul ce pierde omul atunci când părăsește această lume sunt oarecum îndreptățite, doar că e greu de afirmat că omul pierde altceva în afară Continuă lectura

Anunțuri

Epidemia facebook și politica la români.

             Eu unul folosesc calculatorul de vreo 28 de ani. Deci am trecut prin tot ce se poate închipui în materia asta – nașterea „net-ului” și a intranetului, lucru cu toate tipurile de computere (ba mai înainte de PC-uri și cu „bunicii” lor, de exemplu Coral), softuri de toate tipurile, am luat găleți de spamuri și viruși, ba la un moment dat m-am apucat și de programare. Dar nu mi-am imaginat prin 2004, când unul numit Zuckerberg, pare-mi-se de prin California, care a făcut o rețea studențească locală, cică „pentru a oferi posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar și persoane necunoscute”, că va genera rețeaua care astăzi a „îmbolnăvit” un miliard și jumătate de oameni. Adică facebook. N-am cont pe el și nici nu mă tentează. Desigur că nu asta are vreo relevanță. Continuă lectura