Trăiască libera circulație!

      Aș vrea să știu ce ar fi  spus Occidentul despre România dacă ploșnițele ar fi apărut mai întâi la București și nu la Paris.

     Probabil, primul lucru imputat era de felul „și mai vreți și în Schengen…”

     Cât de naivă  a devenit societatea contemporană. Chiar nimeni nu vrea să bage în seamă că jumătate din populația globului este într-o mizerie fizică inadmisibilă? Fiindcă de mizeria psihică, mai bine nu deschidem subiectul.

     Circulați, circulați, circulați! Cât mai departe și să nu vă mai mirați/speriați de pandemiile următoare.

Secunde ce pot fi fatale.

Foarte probabil că pe drumurile patriei circulă personaje care nu ar trebui să facă asta. Dacă tirul de pe contrasens nu frâna, cel grăbit avea să mai trăiască numai câteva secunde…

Următorii 50 km acest inconștient a mers numai în fața camionului pe care l-a depășit. Pentru ce asemenea manevre

și când vom ajunge să circulăm toți în stare de conștiență?

Actualități.

          Unii spun că pandemia este pe sfârșite. Dinspre mine, așa numai o părere, nu fac prea bine. Și dacă nu mai au subiecte tari de dezbătut au trecut la problema pensiilor, despre care auzi – ori vezi – unde vrei și unde nu vrei.

            Însă ceva nu este în regulă. Dacă la noi se pune pe tapet peste tot că pensiile speciale sunt buba cea mai mare, în Franța nu se vorbește nimic despre pensii speciale. Cu toate astea la ei sunt vreo trei miloane în stradă și fac prăpăd pentru că s-a decis la vârful țării să se mărească vârsta la care un muritor se poate pensiona.

            Că e vorba de un ori alta nu mai contează, însă până la coadă de actualitate pare că sunt pensiile și firește deținătorii lor. Nu știu ce mă împinge să cred că, de fapt, dacă nu le-a ieșit prea bine reducerea populației cu pandemia, așa cum și-au dorit, mai nou trebuie să muncească omul până cade lat la serviciu, așa ca să nu mai apuce nici o zi de pensie…

            La urma-urmei, la ce naiba mai sunt buni și pensionarii pe Pământ. N-ar fi mai bine să-i desființăm complet ca să nu se mai plângă guvernele că nu mai pot susține bugetele de pensii?

            Atunci să te ții problemă de actualitate. Presa s-ar țicni total.

Expertul.

           Un expert nu poate fi decât un om cu multă experiență, acumulată în timp și așa cum sună definiția, un specialist de mare clasă.

            Pe la toate colțurile (a se traduce televiziunile) apar zilnic experți. Experți în politică, economie, fotbal, gastronomie nu mai vorbim, ce mai încolo-încoace nu există domeniu care să sufere de lipsa lor. Din punctul meu de vedere, mulți dintre ei sunt departe de a fi persoane cu experiența necesară pentru a emite păreri în calitate de experți.

           Pot fi cel mult niște comentatori pe care televiziunile, și nu doar ele, le atribuie o calitate profesională care e departe de competența ce stă în spatele titlului de expert.

           Mai nou, am văzut o tinerică pe care din viteză o puteai citi cât era de pupăză și care se chinuia să scoată niște argumente credibile pe un subiect la modă, discriminarea. Firește mai mult a femeii, de parcă bărbații ar fi scutiți de acest fenomen social. Și, tot firește, persoana era expert. În ce domeniu? În egalitate de gen! Colosal, formidabil și inexplicabil cum un om care urmează un seminar, pentru care plătește o sumă de bani – deci adio experiență, probitate profesională, morală etc. – obține titlul de expert. Cel puțin așa ne îndeamnă Centrul de Pregătire Profesională pentru Uniunea Europeană, unde aflăm cum se ajunge expert în egalitate de gen…  De altfel, ar fi fost ceva nefiresc să nu fie implicată Uniunea Europeană într-o astfel de poznă.

          Păcat că uniunea asta nu întreabă de vorbă cuplurile care au sărbătorit nunta de argint sau de aur, fiindcă sigur le-ar conferi titlul de experți în egalitate de gen cât ai clipi din ochi.

           Nu știu ce ne facem cu atâția experți. Curând sigur vom avea experți și în curgerea fumului pe coșul sobei.

Contexte.

Tristețe.

            Trăim o perioadă tristă. Un mucalit ar spune imediat, bine că trăim…

            Lumea pare debusolată; deși nu vrea să recunoască așa ceva. Și, mă rog, de ce ar face-o când gândurile celor mai mulți nu sunt aproape de realitățile momentului. Mulți, surprinzător de mulți vor numai sărbătoare, petrecere, râs, mâncare, băutură și… restul mai presupuneți și singuri, pentru a nu leza vreo tabără… Probabil, singurul lor scop principal în viață sunt pozele pe FB – de la munte ori mare… ori de aiurea, dar distracție să fie. Așa cum zicea un clasic în viață, parcă doresc să capete infecția.

            Isterie pentru copii.

            Deunăzi, am văzut la o televiziune de reclame și o știre. Pe una, care era în rol de mamă, o apucase isteria pentru că jandarmii români (zeloși cum bine îi știm) nu o lăsau să intre cu copilul într-un parc de distracții. Motivul era firește simplu. Nu avea certificat verde. E cineva sigur că ea țipa numai că nu ajungea copilul dincolo de garduri? Eu am ceva îndoieli și sunt convins că nu făcea aceeași criză dacă ar fi remarcat că progenitura ei nu se spală corect cu apă și săpun pe mâini… Însă, o fi știind ce înseamnă spălat corect?

            Imixtiuni.

            Un medic psihiatru, care se dorește a fi celebru, a declarat că românii care nu se vaccinează sunt tâmpiți. Eu l-aș întreba dacă a auzit vreodată un medic infecționist care să afirme că oamenii cu sindrom bipolar sunt tâmpiți dacă nu se duc la psihiatru.

            Apa rece.

            De la o vreme, pe țevile de apă caldă curge mai mult din aceea amețită. Am priceput clar că s-a oprit gazul de la ruși și că rezervele de gaz nu mai există. Ce nu pricep este de ce fenomenul se întâmplă exact seara, când vorba-ceea tot omul ar trebui să facă gestul minim de bun-simț de a se furișa sub un duș. Ori furnizorii actuali de apă caldă nu au aflat că unii mai aleargă ziua după câte ceva… Cineva, un miștocar, zicea cum că spre seară se termină porția de gaz pe ziua respectivă… Poate inversează și ei (pro)porțiile.     

            Bogăție.

            Cică românii vor fi mai bogați. Aaa, nu mă refer la tulpina de virus plecată din Africa. Am auzit pe un politician că de la anul se indexează tot. Și salarii, și pensii. Tot, cu alocații, tot. De ce atâta fanfaronadă nu înțeleg fiindcă procentul despre care se face vorbire este ca dobânda inventată de bancheri, adică negativ. Păi să meargă el la Mega și să facă târguieli – da ce e prost… Cumpărăturile de acum an și jumătate în valoare de 100 lei, se iau acum cu 200. Ăsta da chilipir.

Până una alta, să vă aducă Moșu’ ce vă doriți. Eu nu sunt dintre cei cuminți și nici deștepți, deh, nu fac ce zice psihiatrul. Prin urmare, nu mă aștept nici măcar la o nuia…

Ipocrizie românească.

               Au fost alegeri și destui concetățeni (cică 54%) au alergat cu repeziciune să aleagă. Probabil, cei care au votat cu cel mai slab președinte, pe care l-au avut românii vreodată, și-au motivat gestul prin faptul că este exclus ca în vârful statului să stea o femeie. Care, pe deasupra, mai stâlcește adesea și limba română. Însă, de ce se privește numai spre stânga atunci când este pocită limba română; de ce nu și spre dreapta? Mai mult! Cei care au votat pentru ca țara să fie vândută și de aici înainte, chiar știu perfect limba română? Personal, am ceva îndoieli și, în plus, dacă vrea cineva dovezi să citească atent „rețele de socializare” (foarte probabil că nu e suficientă numai atenția). Nu am însă niciun fel de îndoială că, din 5 în 5 ani, știm să fim ipocriți autentici…

Răul de la rădăcină.

             Fără îndoilă că rămânem perseverenți în mizeria denumită corupție. Toată presa scrisă și vorbită este terifiată și transmite același sentiment în toate cele patru puncte cardinale ale țării după crimele unui psihopat din Caracal.

Banii sau viața?

            În istoria recentă a faptelor de „arme” ale justiției românești există niște contradicții care nu au cum să fie explicate de către un om cu un minimum de logică. În fapt, un comicar penibil, mare sculă printr-o televiziune minisculă, omoară trei oameni cu mașina și este achitat. Adică, nu-l ascunde nimeni nici măcar pentru o zi fiindcă a luat viața a trei ființe nevinovate. Și continuă să se îngrașe, deoarece justiția l-a lăsat liber…

            Un altul, delapidează 200 de mii de la bugetul statului și după ce statul recuperează suma, îl condamnă la patru ani de detenție. Ambele fapte sunt de condamnat, la urma-urmei. Totuși, întrebare: ce este mai important pentru justiția românească contemporană, banii sau viața?

            Sunt absolut convins că voi primi un răspuns sec: funcția dintr-un partid politic…

Nu le place legea!

                  Iar a luat foc justiția și pe lângă ea și strada. Cauza este o ordonanță de guvern care modifică ceva prin legile justiției. Că modifică bine sau rău nici dracu nu poate știi, însă ceea ce mi se pare că e aflăm cu certitudine este că habar nu avem ce înseamnă o justiție adevărată. Eu știu că, la Facultatea de drept, se învață că cei care exercită actul de justiție aplică și respectă legile, nu le propun, nu le votează și nu au voie să le conteste. Magistrații, precum  sistemul național de apărare, nu au drept de grevă, fie ea și japoneză și nu au dreptul să facă politică. De ce în România se poate, totuși? A văzut cineva vreun magistrat, ce servește democrația de peste ocean, că a ieșit bosumflat în stradă să conteste legea? Nouă, românilor, nu ne intră deloc în cap cum că legea, așa cum e dată ea, prost ori bine, că ne place sau nu, este lege. Nu există magistrat care să nu se laude prin toate sălile de judecată cu veșnicul „nimeni nu e mai presus de lege”.  Parcă, de ceva vreme, ni se pare că ei sunt mai presus?!? Inclusiv la salarii și pensii sunt mai presus, fiindcă mai ales acolo și-au făcut legi speciale. Și cu toate astea, nu le place legea fiindcă, hop așa, nu e pe placul lor! Oare? Numai asta să fie?

Iaurtul cel de toate zilele.

              Iarnă. Afecținui respiratorii. Gripă. Comunicate zilnice cu oameni plecați dintre noi din cauza gripei. În toată media n-am auzit/văzut vreun comunicat al Ministerului sănătății referitor la vreo anchetă epidemiologică de focar. Din pură curiozitate am căutat și pe nelipsitul net, „anchetă epidemiologică gripă”. Se poate găsi una singură, făcută acum aproape o lună la o grădiniță din Buzău. Rezultate și măsuri după ce s-a efectuat? Zero!