Deoarece „am bătut (destul) câmpii fără grație”, adică invers decât celebrul A. Odobescu, care îmi va aminti, pe lângă multe altele, de anii frumoși ai liceului și pentru faptul că această școală purta numele talentatului peisagist, a venit vremea să pun lacăt pe acest blog și să nu mai fur minute din viața celor care zăboveau pe aici…
Mulțumesc celor care au vizitat „asimetrii”, le doresc spor la scris, împliniri și dacă nu scriu încă, să înceapă să scrie.
Eu și cu viața ne-am tot supărat reciproc, iar acum a venit, probabil, timpul să trec pe poziții de reconciliere și să fac un pic de pace cu ea!
Mult succes, dragi bloggeri!
asimetrii 