Râul.

          Dacă străbăteam câmpul, spre apus, după vreo două sferturi de ceas ajungeam la el. Un râu, care ceva mai către munte, era vioi, cu apele repezi și cam „nervoase”, cum ar fi zis moșu’ satului, acela care fuma o mahorcă făcută din ce numai el știa, dar la care adăuga și mătase de porumb uscată.

Maxima săptămânii – (15)

„Trăim într-o societate în care pizza ajunge mai repede decât poliția. Încercați!”